Pension claim review dismissed for lack of party identity in contradictory final judgments

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ILFOV, împotriva sentinţei civile nr. 3661 din data de 06 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins în tot acţiunea.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020.

În susţinerea punctului 8 al art. 509 C. proc. civ. revizuenta, în esenţă, invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat întemeiată pe hotărâri definitive pronunţate în cauze identice, menţionând în acest sens hotărârea supusă prezentei căi de atac şi decizia civilă nr. 2999 din 16 mai 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în dosarele nr. x/2018, nr. y/2018, nr. z/2016, nr. w/2017, nr. t/2016, nr. s/2016, nr. q/2015, nr. r/2015 şi nr. p/2015.

În sprijinul susţinerii autorităţii de lucru judecat, revizuenta consideră că soluţia deciziei nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este nelegală în raport de faptul că Adeverinţa emisă de angajator nu este un înscris suficient, ci Tabelul nominal ar fi înscrisul care ar proba activitatea desfăşurată în cadrul angajatorului.

În opinia revizuentei, nu poate fi sancţionat salariatul, prin nevalorificarea drepturilor de pensie, pentru că angajatorul nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii de a întocmi un tabel referitor la funcţiile care se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Revizuenta apreciază că instanţa de apel a dat o interpretare eronată prevederilor legale atunci când a stabilit că nu se pot valorifica datele cuprinse în Adeverinţa nr. x/09.05.2014 deoarece singurul argument al instanţei de fond a fost faptul că în cuprinsul adeverinţei "nu se indică actul administrativ emis de unitate din care rezultă încadrarea în grupa a II-a de muncă".

Revizuenta susţine că prin recursul în interesul legii exprimat prin decizia nr. 2/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că dovedirea desfăşurării activităţii se face prin adeverinţa emisă de angajator, sau de deţinătorul de arhivă, statuând că adeverinţa este, principalul înscris care susţine tipul activităţii desfăşurate de un angajaţi.

Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei pe fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Înalta Curte examinând decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, din perspectiva dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuenţi, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raportat la aceste dispoziţii legale se reţine că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei faţă de reglementarea înscrisă şi art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fie pronunţate în aceiaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: acelaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepţia; să se ceara anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu are competenţa de a examina pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, respectiv dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat reieşită dintr-o hotărâre anterioară şi dacă constată această situaţie procedează la anularea ultimei hotărâri.

În speţă, aceste condiţii nu sunt însă îndeplinite, neputându-se reţine că prin decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat faţă de decizia civilă nr. 2999 din 16 mai 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în deciziile din dosarele nr. x/2018, nr. y/2018, nr. z/2016, nr. w/2017, nr. t/2016, nr. s/2016, nr. q/2015, nr. r/2015 şi nr. p/2015, respectiv existenţa contrarietăţii de hotărâri în sensul că acelaşi litigiu a fost soluţionat de două ori, deoarece între cele două cauze lipseşte identitatea de părţi şi obiect.

Se impune a fi observat aspectul legat de părţi, în sensul că părţile din dosarul nr. x/2016 în care s-a pronunţat decizia nr. 2999 din 16.05.2017 sunt reclamanta B. şi pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, fiind diferite de cele din dosarul nr. x/2018 soluţionat prin civilă nr. 2609 din 4 septembrie 2020, unde părţi au fost reclamanta A. şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, similar fiind şi în dosarele menţionate.

Susţinerea revizuentei privind modul în care instanţa de apel a interpretat înscrisul "Adeverinţa" nu este de natură a impune concluzia admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în speţă, constatându-se neîndeplinirea cerinţei identităţii de părţi situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.

În realitate, partea se prevalează de administrarea probatoriului, tinzând în fapt, să obţină o redeschidere a judecăţii pentru reanalizarea mijloacelor de probă, ceea ce este însă incompatibil cu rolul şi funcţia acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând neîndeplinirea condiţiilor cerute de dispoziţiile invocate, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2609 din 4 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.