Pension recalculation appeal reinstated; suspension quashed and remanded for continued proceedings.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant's appeal, quashed the lower appellate court's interim order of 23 July 2020 that had suspended the appeal, and remanded the case to the same court (Court of Appeal Timișoara) for continued proceedings; in the underlying dispute, the claimant sought recalculation of pension rights to include December 1992 earnings, and the first-instance tribunal had rejected the claim. The Court held that the appellate court misapplied Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code because, although that provision allows discretionary suspension when the case's resolution depends wholly or partly on the existence of a right litigated in another case, here the claimant had expressly renounced the accounting expert report in the parallel case that had prompted the suspension; thus the suspension lacked its legal premise and violated the claimant's procedural right of disposition, constituting a procedural norm violation under Article 488(5) C. proc. civ.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 pct. 5 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ; Pension recalculation appeal reinstated; suspension quashed and remanded for continued proceedings: The Court held that the appellate court misapplied Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code because, although that provision allows discretionary suspension when the case's resolution depends wholly or partly on the existence of a right litigated in another case, here the claimant had expressly renounced the accounting expert report in the parallel case that had prompted the suspension; thus the suspension lacked its legal premise and violated the claimant's procedural right of disposition, constituting a procedural norm violation under Article 488(5) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: used to qualify the criticisms of illegality raised by the appellant, leading to the admission of the appeal.
Procedural provision applied in the dispositive: basis for admitting the appeal, quashing the challenged order, and referring the case back for continuation.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 martie 2021
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 28.10.2019 sub nr. de dosar x/2019 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând calcularea corecta a drepturilor de pensie având in vedere ca nu au fost luate in calcul sumele obţinute in munca in luna decembrie 1992.
Tribunalul Timiş, secţia I-a civilă prin sentinţa civilă nr. 306/PI din 27 martie 2020 a respins cererea formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din data de 23 iulie 2020 în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 306/27.03.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
În argumentarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că pretenţiile reclamantului din prezenta cauză fac obiect de analiză şi în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, dosar în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea temeiniciei acestora.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că nu este de acord cu suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât în dosarul nr. x/2019 a renunţat la efectuarea expertizei contabile, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi trimiterea dosarului spre judecare completului învestit cu soluţionarea apelului.
Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin raportare la criticile formulate prin cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi anume când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Măsura care a întrerupt cursul judecăţii - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză pentru că în cadrul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea temeiniciei pretenţiilor.
Or, se constată că, reclamantul A., în cadrul soluţionării dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiş prin concluziile scrise depuse la dosar a menţionat că doreşte soluţionarea cauzei şi că a renunţat la efectuarea expertizei contabile.
În acest context, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că măsura procesuală a instanţei, care a întrerupt cursul judecăţii nu îndeplineşte condiţia premisă a cazului de suspendare facultativă analizat, măsură care are, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii şi a manifestării de voinţă a reclamantului de a renunţa la efectuarea expertizei contabile.
Or, a subordona continuarea judecării pricinii de faţă de efectuarea unei expertize contabile la care partea a renunţat, reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii a reclamantului care nu îşi are justificare legală în dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care recunosc facultatea instanţei de a suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În consecinţă, se constată că raportat la circumstanţele şi datele concrete ale speţei, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text în care urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent, întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură.
Ca atare, conform art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea recurată va fi casată şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.