Subsidiary nature of declaratory action and mandatory exhaustion of opposition to execution in challenging forced enforcement of a bill of exchange

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate:

1. Nulitatea absolută a obligaţiei de plată prevăzută prin Biletul la Ordin emis la data de 5 martie 2015 de către S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L., avalizat de către A., scadent la data de 6 martie 2015, în valoare de 395.868,14 RON stabilită în sarcina reclamantului;

2. Nulitatea absolută a măsurilor de executare dispuse în dosarul de executare nr. 55/2016, subsecvente respectiv a popririi dispuse de către Biroul Executorului Judecătoresc C. asupra conturilor reclamantului, conform principiului "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis".

3. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată cauzate reclamantului.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 34/COM din 9 mai 2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. şi S.C. B. S.R.L..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Alba a declarat apel reclamantul A. solicitând anularea în tot a hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa admiterii acţiunii principale, aşa cum a fost formulată şi precizată la termenul din 25 aprilie 2018.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia nr. 166 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 34/COM/2018 pronunţată de Tribunalul Alba.

E. Considerentele instanţei de apel.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut în esenţă următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 58/1934, avalul reprezintă angajamentul necondiţionat prin care un terţ, sau un semnatar al titlului (avalist), altul decât emitentul, devine garant pentru obligaţia asumată de debitorul biletului la ordin (avalizat), pentru toată suma menţionată pe instrument sau pentru o parte din ea.

În speţă, nu se contestă obligaţia solidară a avalistului, în persoana numitului A., ci obligaţia născută din acest aval, pusă în executare silită împotriva asociatului/administratorului succesiv al S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L. - în faliment, justificat de identitatea parţială a numelui celor doi administratori A. şi A..

Raportat la critica de încălcare a dreptului său de acces la justiţie, respectiv a dreptului la un proces echitabil, prin calificarea dată acţiunii şi prin neanalizarea susţinerilor din cuprinsul întâmpinării, Curtea a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, ca şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a constatat că prima instanţă a menţionat argumentarea aspectelor ce au determinat-o să adopte, în raport de actele dosarului, soluţia dispusă în cauză, fapt ce face posibilă exercitarea controlului judiciar, iar împrejurarea că nu a dat eficienţă susţinerilor apelantului sau a tuturor apărărilor, în contextul soluţiei pronunţate, nu echivalează cu o nemotivare, care să atragă, anularea hotărârii.

Poziţia procesuală a pârâtelor din cuprinsul întâmpinării şi acceptarea identităţii parţiale între numele administratorilor societăţii pârâte, nu era de natură, în măsura în care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., să justifice greşita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ.

Legiuitorul instituie caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faţă de o acţiune în realizare. În ipoteza în care reclamantul are la dispoziţie o acţiune în realizare, soluţia va fi de respingere ca inadmisibilă a acţiunii în constatare, inadmisibilitatea putând fi invocată pe cale de excepţie, având natura unei excepţii de fond peremptorie.

Chiar şi în lipsa invocării de către pârâte, se impunea ca instanţa să verifice din oficiu admisibilitatea unei acţiuni în constatare şi în cazul constatării inadmisibilităţii, să indice mijlocul concret de realizare a dreptului pe care reclamantul l-ar avea la dispoziţie, respectiv, contestaţia la executare.

Chiar dacă legiuitorul foloseşte expresia "poate cere realizarea dreptului", în realitate nu există opţiunea alegerii între cele două căi, fiind obligatorie urmarea căii acţiunii în realizare, când aceasta există, greşita executare silită a reclamantului pentru avalizarea biletului la ordin de o persoană având o identitate parţială de nume putând fi constatată doar pe calea reglementată de art. 712 C. proc. civ.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond nu a răspuns la toate argumentele invocate prin motivele de apel de către apelant, contrar jurisprudenţei CEDO.

Potrivit art. 436 C. proc. civ. când pârâtul recunoaşte în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.

Ambele pârâte recunosc pretenţiile reclamantului, în sensul că nu există o obligaţie de plată derivată din Biletul la Ordin BTRL3BS nr. x. Instanţa de apel recunoaşte în considerente că nu este "justificată greşita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

În mod greşit, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond a fost învestită doar cu o acţiune în constatare şi a dat incidenţă prevederilor art. 35 C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat instanţei să constate că nu este debitorul unei obligaţii financiare şi să fie obligate pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. să respecte acest drept al său, în sensul de a nu-l executa silit nejustificat, deci a formulat o veritabilă acţiune în realizarea dreptului său.

Reclamantul nu şi-ar fi putut satisface interesul procesual constând în realizarea dreptului de a fi absolvit de o obligaţie de plată, al cărei debitor nu este, fapt incontestabil, conform probelor administrate şi poziţiilor procesuale ale părţilor pe calea contestaţiei la executare, astfel cum opinează instanţa de fond că era calea procedurală corectă de realizare a dreptului. Nu se solicită doar constatarea inexistenţei raportului juridic obligaţional, ci şi înlăturarea efectelor produse, deci este vorba de o veritabilă acţiune în realizarea dreptului.

În exercitarea rolului său activ, consacrat de art. 22 C. proc. civ., judecătorul nu putea invoca din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Reclamantul a formulat această acţiune în realizare, ştiind că nu se mai află în termenul legal de a formula contestaţia la executare, deci nu se poate susţine că la momentul promovării prezentei acţiuni, avea la dispoziţie o altă cale juridică pentru realizarea dreptului său.

Hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Ambele pârâte recunosc pretenţiile reclamantului în faţa instanţei de fond însă aceasta nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ., iar instanţa de apel recunoaşte că nu este "justificată greşita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..", dar respinge apelul.

Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 207/2018:

"Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel", din data de 23 iulie 2017, iar apelul s-a judecat la data de 11 aprilie 2019 în complet format din 2 judecători.

Se solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Cererile în constatare (în recunoaştere a dreptului sau în confirmare), consacrate de art. 35 C. proc. civ., sunt cele prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa unui drept subiectiv al său ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Trăsătura specifică cererilor în constatare este dată de caracterul lor subsidiar faţă de cererea în realizare, împrejurare ce se transpune prin inadmisibilitatea unei cereri în constatare dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Recurentul susţine că instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ., iar instanţa de apel recunoaşte în considerentele expuse că nu este "justificată greşita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

Expresie a principiului disponibilităţii, reglementarea din art. 436 C. proc. civ., consfinţeşte posibilitatea pe care o are reclamantul, în caz că pârâtul îi recunoaşte pretenţiile, să ceară instanţei pronunţarea unei hotărâri în măsura recunoaşterii.

În realitate, în cauză părţile nu au recunoscut pretenţiile reclamantului. În decizia recurată se reţine că pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare în dosarul de fond în care susţine că biletul la ordin îndeplineşte condiţiile impuse de art. 104 din Legea nr. 58/1934, fiind girat de către administratorul A.. De asemenea, s-a reţinut că lichidatorul judiciar al S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII S.R.L. - în faliment, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata S.C. B. S.R.L. arată că niciuna dintre pârâte nu a recunoscut în scris sau oral în faţa instanţei de judecată faptul că nu ar exista o obligaţie de plată în sarcina reclamantului-recurent. Aşa fiind, nu se poate reţine că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ.

Critica referitoare la faptul că în realitate reclamantul a formulat o veritabilă acţiune în realizarea dreptului său este nefondată.

În realitate, s-a solicitat să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtelor împotriva reclamantului derivat din Biletul la Ordin BTRL3BS nr. x, aceasta fiind o acţiune în constatarea inexistenţei unui drept.

Faptul că reclamantului i s-a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată nu înseamnă că acesta are deschisă calea unei acţiuni în constatare. Pe calea contestaţiei la executare recurentul-reclamant se putea apăra de măsurile de executare silită efectuate împotriva sa, prin invocarea inclusiv a faptului că nu are legătură cu titlul executoriu în baza căruia a fost iniţiată executarea silită.

Recurentul susţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Această critică este nefondată.

În realitate, prin hotărârea instanţei de apel nu se reţine că nu este "justificată greşita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..". Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut următoarele:

"De asemenea, poziţia procesuală a pârâtelor din cuprinsul întâmpinării şi acceptarea identităţii parţiale între numele administratorilor societăţii pârâte, nu era de natură, în măsura în care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., să justifice greşita aplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

Aşadar, instanţa de apel a reţinut că nu sunt întemeiate criticile privind greşita aplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu există contradictorialitate între considerentele deciziei recurate şi soluţia dată, respectiv respingerea apelului. Neexistând contradicţie între considerente şi dispozitiv, nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit art. VI din O.U.G. nr. 92/2018 s-a prorogat intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători.

Aşa fiind, apelul în prezenta cauză a fost judecat în complet legal constituit format din 2 judecători.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 166/2019 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 18 martie 2021.