Appeal dismissed; appellate remand for retrial of fraudulent harvest tort claim upheld.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii B., administrator al S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ŞI E. şi ARHIVA ELECTRONICĂ pentru ca, în temeiul art. 1349 alin. (2) raportat la prevederile art. 1381-1395 din C. civ. şi pentru nerespectarea prevederilor art. 2391 C. civ., prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând contravaloarea recoltei şi pagubele produse prin punerea în imposibilitate de achitare a obligaţiilor decurgând din contractul de arendă nr. 30 din 12.11.2015 şi către bugetul de stat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariul de expert şi de avocat.

La termenul din 14 martie 2018, s-a dispus scoaterea din cauză a Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare şi introducerea în cauză a CCIA Buzău.

La termenul din 11 aprilie 2018 au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a AEGRM, invocate de pârâtul CCIA Buzău şi a inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâta S.C. C. S.R.L.

La termenul din 19 iunie 2018 a fost admisă în principiu cererea de introducere în cauză, în calitate de intervenient forţat, a societăţii F. S.R.L.

Pârâtul B.E.J. D. ŞI E. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, raportat la art. 6 din Legea nr. 188/2000 şi art. 3731 C. proc. civ.

La termenul din 12 septembrie 2018 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului BEJ D. ŞI E..

Au fost ataşate dosarele nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău şi nr. 221/114/2017 al Tribunalului Buzău.

Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 387/2019 din 22 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ŞI E., CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ şi intervenienta S.C. F. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 387 din 22 mai 2019 a Tribunalului Buzău, în contradictoriu cu intimata-intervenientă S.C. F. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi B., S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ŞI E. şi CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ; a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.

Împotriva acestei decizii pârâţii S.C. C. S.R.L. şi B. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenţii-pârâţi au arătat că Tribunalul Buzău a procedat, în mod corect, la respingerea acţiunii, dând eficienţă puterii de lucru judecat, în sensul că aspectele invocate de către reclamantă au cunoscut o soluţionare rămasă definitivă între aceleaşi părţi.

Recurenţii-pârâţi au apreciat că hotărârea recurată este nelegală, deoarece Curtea de Apel Ploieşti, în soluţionarea apelului, a reţinut că instanţa de fond nu a lămurit aspecte, cărora le era opozabilă puterea de lucru judecat invocată.

În opinia recurenţilor-pârâţi, instanţa de apel nu a observat că întreaga problemă a fost analizată de către prima instanţă în cuprinsul sentinţei, astfel încât a încălcat norma legală atunci când a apreciat că se impune admiterea apelului, cu motivarea că obiectul celor două acţiuni nu ar fi identic.

Or, în prezenta cauză, se impunea doar ca instanţa să păstreze consecvenţa în raţionamentul de judecată.

Pentru aceste motive recurenţii-pârâţi S.C. C. S.R.L. şi B. au solicitat admiterea recursului şi casarea, în tot, a deciziei atacate, arătând că a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

La 11 februarie 2020, data poştei, intimatul-pârât Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi E. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a biroului, apreciind că executorul judecătoresc nu poate fi parte în proces. Faţă de cele arătate în cuprinsul notelor scrise, a solicitat ca intimatul-pârât B.E.J.A. D. ŞI E. să fie scos din cauză pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2020 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de pârâţii C. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă termen ce a fost ulterior preschimbat la data de 18 martie 2021 în vederea prevenirii efectelor pandemiei SARS-COV-2.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenţii-pârâţi au susţinut că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material în ceea ce priveşte analiza puterii de lucru judecat, fără a preciza ce norme au fost încălcate de instanţa de apel în soluţionarea cauzei.

Distinct de neinvocarea de către recurenţii-pârâţi a normelor de drept material pretins încălcate, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că instanţa fondului este în eroare cu privire la obiectul care ar fi trebuit să fie identic în cazul existenţei puterii lucrului judecat, deoarece, dacă executarea silită a fost încuviinţată şi s-a procedat la executare în temeiul ipotecii şi contractului de arendă deţinut de pârât, faţă de obiectul cererii, instanţa era ţinută să clarifice pentru ce suprafaţă de teren s-a încuviinţat executarea silită şi de către cine era deţinută suprafaţa în cauza la momentul executării silite.

Totodată, se apreciază că instanţa de apel a constatat în mod corect că acţiunii ce a fost respinsă, care are ca obiect recoltarea frauduloasă de către executor a culturii de rapiţă, nu i se pot opune niciuna dintre soluţiile adoptate prin decizia de respingere a contestaţiei la executare ca fiind o problemă soluţionată prin hotărârea anterioară, respectiv decizia de respingere a contestaţiei la executare, deoarece cauza celor două demersuri procesuale este diferită: prima este o contestaţie la executare, iar cea de al doilea demers procesual se întemeiază pe principiile răspunderii civile delictuale, instanţa fiind ţinută să verifice pe baza de probe dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia.

Sub pretinsa nelegalitate a deciziei atacate, recurenţii-pârâţi au criticat hotărârea instanţei de apel, fără a prezenta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate şi în ce mod instanţa de apel a aplicat sau interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în speţă.

Astfel, se constată că recurenţii-pârâţi prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a situaţiei de fapt, omiţând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate şi nu cele de netemeinicie.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită şi că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie analiza situaţiei de fapt, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâţii S.C. C. S.R.L. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.