Division-Profits Claim Appeal Dismissed, Remand on Merits Stands
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) dismissed as unfounded the appeal brought by the defendant company against the appellate decision, thereby upholding that decision, which had annulled the first-instance judgment and remanded the case for retrial on the merits; the appellate decision remains in force. The underlying dispute arose from a plaintiff company in insolvency suing the defendant for profits allegedly realized from taking over goodwill via a division, or alternatively for uncovered liabilities, with the trial court having dismissed the claim on the merits, and the court of appeal having quashed that judgment under Article 480(3) of the Civil Procedure Code on the ground that the trial court had wrongly adjudicated the case without properly entering into the merits by altering the object and cause of the principal claim, in breach of Article 22(4) and (6) C. proc. civ. The High Court rejected the appellant's argument of contradictory reasoning under Article 488(1)(6) C. proc. civ., holding that the appeal court's reference to a merits decision merely described the trial court's erroneous approach, and that the conditions for applying Article 480(3)—wrong adjudication without merits analysis and lack of a party request for remand—were correctly met. The appeal was thus dismissed as unfounded, with the challenged appellate decision remaining effective.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 480 alin. (3) C. proc. civ, art. 176 C. proc. civ, art. 480 din C. proc. civ, art. 478 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 pct. 6 C. proc. civ; Division-Profits Claim Appeal Dismissed, Remand on Merits Stands: The underlying dispute arose from a plaintiff company in insolvency suing the defendant for profits allegedly realized from taking over goodwill via a division, or alternatively for uncovered liabilities, with the trial court having dismissed the claim on the merits, and the court of appeal having quashed that judgment under Article 480(3) of the Civil Procedure Code on the ground that the trial court had wrongly adjudicated the case without properly entering into the merits by altering the object and cause of the principal claim, in breach of Article 22(4) and (6) C. proc. civ. The High Court rejected the appellant's argument of contradictory reasoning under Article 488(1)(6) C. proc. civ., holding that the appeal court's reference to a merits decision merely described the trial court's erroneous approach, and that the conditions for applying Article 480(3)—wrong adjudication without merits analysis and lack of a party request for remand—were correctly met. The appeal was thus dismissed as unfounded, with the challenged appellate decision remaining effective.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 martie 2021
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei în principal la plata sumei de 488.645 RON reprezentând profitul net realizat de către societatea beneficiara pârâtă B. S.R.L. pe anii 2016 si 2017 ca urmare a preluării prin divizare a fondului de comerţ (autorizaţie de funcţionare farmacie) de la societatea divizata A. S.R.L. - in faliment.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 19.424.975,40 RON, reprezentând contravaloare pasiv neacoperit al societăţii divizate A. S.R.L. - in faliment, conform tabelului definitiv consolidat rectificat al creditorilor, avându-se în vedere condiţiile divizării.
Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1180 din 16 septembrie 2019 a respins ca inadmisibilă cererea privind repunerea pe rol a cauzei, formulată de reclamanta A. S.R.L., în faliment; a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâta B. S.R.L. şi a respins în integralitate ca fiind nefondată, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Ii-a civilă, prin decizia nr. 179 din 16 iulie 2020 a admis apelul declarat de către reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar C., împotriva sentinţei civile nr. 1180 din 16 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâta B. S.R.L., a anulat în tot sentinţa primei instanţe şi a fixat termen la data de 30.09.2020, în vederea rejudecării fondului cauzei.
Împotriva acestei decizii pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel, după analizarea întregii situaţii prin prisma înscrisurilor şi explicaţiilor părţilor, a concluzionat la fila x alin. (9) din decizia recurată, că motivul privind nepronunţarea de către instanţa de fond cu privire la fondul cauzei este nefundat, reţinând că "în mod evident prima instanţă a soluţionat fondul cauzei".
Recurenta-pârâtă susţine că situaţia prezentului recurs derivă din contrarietatea considerentelor privind motivul de admitere a apelului şi soluţia dispusă în urma admiterii apelului.
Astfel, susţine recurenta - pârâtă, în alineatul ultim din considerente, instanţa de apel a invocat ca motiv de anulare a hotărârii instanţei de fond dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., motivând reţinerea spre rejudecare ca urmare a faptului că niciuna dintre părţi nu a solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă.
În opinia recurentei-pârâte, în cazul de faţă, prin raportare la respingerea primului motiv de apel şi reţinerii împrejurării că instanţa de fond a soluţionat fondul cauzei, nefiind invocat şi incident cel de-al doilea motiv de anulare prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., soluţia instanţei de apel, cea de anulare a sentinţei şi rejudecarea în fond a cauzei, este greşită, nefiind incident motivul de anulare invocat, respectiv art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă consideră că, soluţia de anulare a sentinţei şi casarea cu reţinere spre rejudecare în apel este eronată şi prin raportare la dispoziţiile privind nulitatea, motivul reţinut de către instanţa de apel, respectiv nepunerea în discuţia părţilor la fond a obiectului şi cauzei capătului principal de cerere, nefiind un motiv de nulitate absolută, acest motiv neregăsindu-se printre motivele de nulitate necondiţionată prevăzute de art. 176 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a reţinut, în considerentele deciziei recurate, faptul că la termenul din data de 09.09.2019, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor aceste aspecte, rezultând că toate aspecte reţinute de instanţa de apel privind acest motiv de anulare a hotărârii nu sunt reale, fiind în contradicţie cu cele reţinute în considerentele deciziei.
Într-o astfel de situaţie, susţine recurenta-pârâtă, soluţia corectă nu era cea prevăzută de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., ci instanţa de apel trebuia să dispună una din soluţiile prevăzute de art. 480 alin. (1) sau (2) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Din perspectiva acestui motiv, recurenta-pârâtă a susţinut că prezentul recurs derivă din contrarietatea considerentelor privind motivul de admitere a apelului şi soluţia dispusă în urma admiterii apelului, considerând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. vizează soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel şi statuează că, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.
În vederea pronunţării unei astfel de soluţii, textul de lege impune, aşadar, îndeplinirea a două condiţii: greşita soluţionare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei şi cererea expresă a unei dintre părţi în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv greşita soluţionare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei, instanţa de apel a avut în vedere, ipoteza necercetării fondului raportului juridic litigios, mai exact situaţia în care instanţa a soluţionat greşit procesul pronunţându-se asupra a cu totul altceva decât s-a cerut.
În acest caz, regula instituită prin art. 480 din C. proc. civ., este aceea a devoluării fondului de către instanţa de apel, care judecă litigiul, context în care urmează a fi analizate, potrivit art. 478 alin. (2) din C. proc. civ., motivele, mijloacele de apărare şi dovezile invocate la prima instanţă sau arătate în cadrul apelului sau prin întâmpinare.
Ca urmare, aprecierea asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei primei instanţe permite instanţei de control să soluţioneze cauza în fond, atât timp cât părţile nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie.
În cauză se constată, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că instanţa de apel a reţinut în mod corect că prima instanţă a soluţionat cauza prin schimbarea obiectului şi cauzei capătului principal de cerere, analizând altceva decât ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Presupusa contradicţie de care se prevalează autoarea căii de atac, în sensul că instanţa de apel, în considerente a susţinut că s-a soluţionat cauza pe fond, ca apoi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., este nefondată.
Este adevărat că instanţa de apel a menţionat că prima instanţă a soluţionat cauza pe fond, dar această menţionare a fost făcută în contextul prezentării situaţiei de fapt şi a reţinerilor primei instanţe privind obiectul şi cauza primului capăt de cerere.
Or, analiza pe fond a primei instanţe nu a vizat fondul raportului juridic dedus judecăţii, ci fondul obiectului cauzei astfel cum a fost stabilit de către judecătorul primei instanţe prin încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (6) C. proc. civ.
Tocmai de aceea instanţa de apel având în vedere şi faptul că prin cererea de apel nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare a făcut, în mod corect, aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
Ca urmare, faţă de argumentele anterior prezentate nu se poate reţine nici o contradicţie între considerentele expuse în justificarea raţionamentului instanţei de control judiciar, situaţie care exclude incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 179 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.