Inadmissibility of constitutional exception for lack of nexus to merits in labor cost-completion proceeding

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREŞTI SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. x/2017 la data de 09.05.2017 contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., contestaţie împotriva Deciziei de concediere nr. 125/27.04.2017, solicitând să se constate nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, reintegrarea sa în postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data concedierii, 28.04.2017 şi până la data reintegrării efective precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 1531 din 19.03.2019, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017* la data de 03.05.2019 pârâta S.C. B. S.A. în contradictoriu cu reclamanta A., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1531 pronunţată la data de 19.03.2019 în sensul admiterii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată efectuate de pârâtă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3423 din data de 11.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea, în cauza formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A; a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1531/19.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, cu următorul paragraf: A fost obligată reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu pentru avocat redus.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâta B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În cadrul soluţionării apelurilor, reclamanta A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 513 şi art. 508 C. proc. civ. privind procedura de judecată în cazul căilor extraordinare de atac ale revizuirii/contestaţiei în anulare, coroborat cu dispoziţiile art. 208-216 din Legea 62/2011 a dialogului social, ale art. 229 alin. (2), art. 275 din Codul muncii şi ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 16 octombrie 2019 a respins,ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 513 şi 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii şi art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., formulată de apelanta-reclamantă A., în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect apelurile declarate de apelanta - reclamantă A. şi apelanta-intimată B. S.A.,împotriva sentinţei civile nr. 3423/11.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii de şedinţă din şedinţă din 16 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs A., prin care s-a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a parcursului judiciar al cauzei, a practici judiciare şi a condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenta a susţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată are legătură cu soluţionarea cauzei, prezentul litigiu din dosarul nr. x/2017 rezultând din nepunerea în aplicare a hotărârii instanţei de fond, sentinţa civilă nr. 7654/05.09.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, iar cele 3 (trei) cereri de revizuire şi contestaţia în anulare vizează revizuirea/contestaţia în anulare - apel, împotriva deciziei civile nr. 3388/31.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti tot în dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Astfel, recurenta susţine că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, admisibilitatea revizuirii şi/sau a contestaţiei în anulare echivalând cu rezolvarea primei concedieri care a reprezentat, în fapt, izvorul celei de-a doua concedieri.

În opinia recurentei şi cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4532 pronunţată la data de 16.10.2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, ar fi fost în măsură să modifice hotărârea instanţei de apel în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa sa.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate în legătură cu prevederile legale care fac obiectul cererii.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Chestiunea judiciară supusă analizei vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de dispoziţiilor art. 513 şi 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii şi art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. .

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că cerinţele de admisibilitate a excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

În urma analizei acestor condiţii, în prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepţia a fost invocată de către petenta A. în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi că vizează dispoziţii din legi în vigoare.

Legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului.

Totodată, excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Or, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 513 şi 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii şi art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., a fost invocată în cadrul soluţionării apelurilor ce au ca obiect o sentinţă prin care prima instanţă a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 1531 din 19.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017 în sensul obligării reclamantei A. la plata către pârâta S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 RON reprezentând onorariu redus pentru avocat.

În speţă, autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci susţine aspecte privind procedura de judecată a revizuirii (art. 513 C. proc. civ.),la procedura de judecată a contestaţiei în anulare (art. 508 C. proc. civ.),competenţa de soluţionare a conflictelor individuale de muncă,termenul de contestare,căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în cauzele având ca obiect cereri referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă (art. 208-216 din Legea nr. 62/2011),obiectul recursului (art. 483 alin. (2) C. proc. civ.), completarea dispoziţiilor din Titlul XII Jurisdicţia muncii cu prevederile C. proc. civ. (art. 275 Codul muncii),negocierea colectivă la nivel de unitate (art. 229 alin. (2) C. proc. civ.).

Înalta Curte, constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că dispoziţiile legale invocate de către apelanta-reclamantă nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze,nefiind invocate ca temei legal al cererilor de apel ce fac obiectul speţei şi nici ale sentinţei atacate în cauză, prin care instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv asupra cheltuielilor de judecată solicitate de părţi, prin prisma dispoziţiilor art. 444 şi 452 C. proc. civ.,cheltuieli în privinţa cărora a omis să se pronunţe prin sentinţa civilă nr. 1531 din 19.03.2019.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată legală şi temeinică soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv pentru care în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge ca nefondat recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.