Civil recovery of criminal damages against corporate principal despite prior criminal judgment: procedural interest and res judicata

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, în calitate de reprezentant al Statului Român, a chemat în judecată pe moştenitorii lui A., respectiv: B., C., D. şi pe pârâta E. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 88.732.221 USD precum şi a accesoriilor aferente de la data scadenţei debitului şi până la data achitării integrale a acestuia în considerarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen., prezenta acţiune având ca obiect recuperarea prejudiciului reprezentând suma cu care reclamantul s-a constituit ca parte civilă în cauza penală.

Prin sentinţa civilă nr. 421 din 7 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1689 din 31 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei de interes invocată de către pârâta F. S.A. (E. SA); a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâta F. S.A. (E. SA) ca lipsită de interes; a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, prescripţiei, lipsei de interes, autorităţii de lucru judecat şi prematurităţii ca neîntemeiate, excepţii invocate de către pârâtele C., B. şi D.; a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 157/1993 ca inadmisibilă; a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi pe pârâţii B., C. şi D.; a obligat pârâtele C., B. şi D. la plata către reclamant a sumei de 58.521.056 USD la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 5 ianuarie 2001 până la plata efectivă a debitului.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, precum şi a încheierilor din 13 ianuarie 2017, 22 septembrie 2017, 20 octombrie 2017, 15 decembrie 2017, 23 februarie 2018 şi 23 martie 2018 a declarat apel pârâta C., criticându-le pentru netemeinicie.

Împotriva încheierii din 23 septembrie 2016 şi a sentinţei civile nr. 1689 din 31 mai 2018 a declarat apel pârâta D., solicitând admiterea căii de atac, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclamantul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 1689 din 31 mai 2018, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii excepţiei lipsei de interes invocată de intimata F. S.A. şi admiterii în tot a pretenţiilor.

Intimata F. S.A. a formulat cerere de apel incident împotriva sentinţei civile nr. 1689 din 31 mai 2018, solicitând ca, în situaţia în care s-ar aprecia ca fiind întemeiate motivele de apel promovate de Statul Român, să se admită calea de atac, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii şi admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a F., a autorităţii de lucru judecat, precum şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de F..

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 985 A din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, D., C. şi F. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1689 din 31 mai 2018 şi a încheierilor din 13 ianuarie 2017, 22 septembrie 2017, 20 octombrie 2017, 15 decembrie 2017, 23 februarie 2018 şi 23 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata B.; a anulat încheierile şi sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

E. Considerentele hotărârii pronunţate în apel.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Tribunalul a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., neprocedând la introducerea în cauză a ultimului moştenitor, G.. Aşa fiind, s-a constatat că se impune anularea încheierii din 18 noiembrie 2016 şi a sentinţei civile nr. 1689 din 31 mai 2015 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Titlul executoriu reprezentat de decizia penală nr. 1156/A din 7 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost obţinut doar în raport cu debitorii H., I. şi comitentul S.C. E. S.A., ceea ce înseamnă că, în lipsa unui titlu emis de instanţa civilă, în cazul în care s-ar stabili şi răspunderea civilă a autorului pârâţilor - A., reclamantul nu ar putea să recupereze prejudiciul şi de la comitent.

În situaţia în care procesul penal s-ar fi continuat şi în contradictoriu cu A., iar acţiunea civilă ar fi fost admisă şi împotriva acestuia, precum şi a comitentului, reclamantul - parte vătămată ar fi avut posibilitatea să recupereze creanţa fie de la făptuitor, fie de la comitent, sau de la ambii. Însă, prin soluţia de respingere a acţiunii împotriva F. S.A. ca lipsită de interes pentru existenţa unui titlu, partea vătămată a fost pusă în inferioritate în faţa instanţei civile, aceasta nemaiputând beneficia şi de garanţia asigurată de recuperarea eventualei creanţe de la un comitent solvabil.

În acest context, Curtea apreciază că judecata în prezenta cauză trebuie să aibă loc şi în contradictoriu cu comitetul F. S.A..

Pentru aceste argumente, dat fiind că tribunalul a soluţionat, în mod eronat, excepţia lipsei de interes a pârâtului F. S.A., nejudecând cauza şi în contradictoriu cu această parte, Curtea a constatat că se impune anularea sentinţei nr. 1689 din 31 mai 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În speţă, tribunalul nu a supus dezbaterii la termenul din 23 martie 2018 chestiunea inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, încălcând astfel art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

Cu referire la apelul incident formulat de apelanta S.C. F. S.A., s-a reţinut că această cale de atac a fost declarată în ipoteza admiterii apelului reclamantului sub aspectul interesului în chemarea în judecată a societăţii în calitate de comitent, solicitându-se admiterea excepţiilor invocate (a lipsei calităţii procesuale pasive, a autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de F..

Având în vedere că aceste excepţii nu au mai fost soluţionate de tribunal (în urma admiterii excepţiei lipsei de interes în raport cu societatea) astfel încât instanţa de apel să poată exercita un control jurisdicţional şi ţinând cont de soluţia anterior preconizată, Curtea a admis şi acest apel, urmând ca în rejudecare să fie puse în discuţie şi aceste incidente.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta F. criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Curtea de Apel Bucureşti a încălcat excepţia autorităţii de lucru judecat, ignorând că Ministerul Finanţelor Publice are deja un titlu executoriu împotriva F.., pentru aceeaşi creanţă care a şi fost pus în executare, sens în care sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care impun casarea deciziei recurate.

Societatea recurentă a fost obligată deja la plata despăgubirilor stabilite în cursul procesului penal, prin acţiunea formulată în prezenta cauză, Ministerul Finanţelor Publice urmăreşte atragerea răspunderii F.. pentru a doua oară. Invalidând soluţia primei instanţe asupra excepţiei lipsei de interes, prin reţinerea că s-ar impune o nouă judecată în contradictoriu cu F., Curtea de Apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale, motiv pentru care se impune casarea deciziei recurate şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În mod eronat, instanţa de apel a apreciat că soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii în contradictoriu cu F. ar fi nelegală. În mod corect, prima instanţă a admis excepţia lipsei de interes, Ministerul Finanţelor Publice având deja un titlu executoriu împotriva F.., pentru aceeaşi creanţă, care a şi fost pus în executare, sens în care sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Considerentele instanţei de apel, potrivit cărora prima instanţă ar fi soluţionat, în mod eronat, excepţia lipsei de interes, sunt nelegale, de vreme ce Ministerul Finanţelor Publice nu justifică şi nu poate justifica un interes în formularea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu F., cum a reţinut prima instanţă. Sunt incidente motivele de nelegalitate care se circumscriu unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 C. proc. civ., care reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Art. 33 C. proc. civ., reglementează condiţiile ce trebuie întrunite pentru ca partea din proces să aibă interesul juridic de a acţiona, dispunând că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Faţă de faptul că instanţa penală a dispus deja obligarea inculpaţilor şi a societăţii, ca parte responsabilă civilmente, către Ministerul Finanţelor Publice, a contravalorii prejudiciului cauzat acestuia, nu se poate susţine că interesul intimatului-reclamant în promovarea acţiunii în contradictoriu cu F.., ar fi unul determinat, întrucât folosul practic nu poate fi unul concret, din moment ce Statul Român a fost deja despăgubit în cadrul procesului penal în raport de F..

În procesul penal nu a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată faţă de F., aceasta fiind obligată în solidar cu inculpaţii H. şi I., la plata către Ministerul Finanţelor Publice a contravalorii prejudiciului urmărit de acesta. Este inadmisibil, nu doar din punct de vedere juridic, dar şi logic, ca intimatul-reclamant să urmărească obţinerea unui alt titlu executoriu, pentru acelaşi prejudiciu.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în baza art. 497 ultima teză C. proc. civ., respingerea acţiunii ce face obiectul dosarului faţă de F.., ca inadmisibilă (pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat).

În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe de apel.

G. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale, Înalta Curte reţine faptul că recurenta a renunţat la judecata acestui motiv de recurs şi, ca atare, urmează a fi analizat numai motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile de la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 32 şi 33 C. proc. civ., referitoare la condiţia de exercitare a acţiunii civile şi la interesul de a acţiona.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Noţiunea de "interes" nu este definită în mod expres în C. proc. civ.. Totuşi, în doctrină şi jurisprudenţă s-a considerat în mod unanim că prin "interes" se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Prin instituirea acestei condiţii s-a urmărit evitarea acelor litigii lipsite de orice utilitate pentru parte. Cerinţa existenţei interesului trebuie întrunită nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci pe tot parcursul desfăşurării procesului, până la soluţionarea definitivă a acestuia.

În speţă, în mod legal, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că judecata în prezenta cauză trebuie să aibă loc şi în contradictoriu cu F..

Interesul Ministerului Finanţelor Publice în promovarea acţiunii este justificat de faptul că instanţa penală nu a soluţionat latura civilă şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.. Faptele penale pentru care acest inculpat a fost cercetat au fost săvârşite în perioada în care a deţinut calitatea de administrator al E..

De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a argumentat pe larg motivele pentru care a admis apelul formulat de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei de interes - "conform art. 27 alin. (2) Noul C. proc. pen., partea vătămată are dreptul să se adreseze instanţei civile pentru ca aceasta să judece latura civilă a procesului penal, prin latură civilă înţelegându-se atât acţiunea în despăgubiri în contradictoriu cu inculpatul A., cât şi cererea conexă în contradictoriu cu comitentul".

Prin cererea reclamantului, există interesul de a fi soluţionată cauza şi în contradictoriu cu F.. în calitate de comitent al prepusului A..

Pretenţiile concrete deduse judecăţii urmează să fie analizate cu ocazia rejudecării, însă este de remarcat faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâţilor la repararea unui prejudiciu în cuantum de 88.753.221 USD, cuantum diferit faţă de cel stabilit prin decizia penală, care este de 58.521.056 USD. În rejudecare, urmează a fi dezbătut în contradictoriu cu toate părţile - moştenitorii prepusului A. şi comitentul F.. inclusiv aspectul privind această diferenţă de despăgubiri. De asemenea, se va stabili dacă sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale şi dacă a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune.

În măsura în care se va stabili că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, răspunderea este una solidară.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 985 A din 5 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 18 martie 2021.