Revision of residency stipend classification declared inadmissible due to lack of contradictory final judgments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as inadmissible, leaving the final judgment of the Bucharest Court of Appeal in force. The dispute concerned a medical resident's claim against a county hospital regarding the legal nature of residency stipends under Emergency Government Order No. 103/2013, specifically whether these payments constituted professional training expenses deductible under Article 18 of Emergency Government Order No. 18/2019. The petitioner sought to revise the appellate decision based on Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, arguing that the Supreme Court’s Decision No. 26/2020 in an appeal in the public interest had clarified that such stipends do not qualify as training costs, thereby creating contradictory final judgments. However, the court held that a decision rendered by the complete panel for appeals in the public interest does not constitute a judicial judgment capable of generating res judicata or contradicting another final judgment within the meaning of the statutory grounds for revision, rendering the request procedurally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, Art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ; Revision of residency stipend classification declared inadmissible due to lack of contradictory final judgments: Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-10, iar la alin. (2) se precizează că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie revizuenta A. în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TULCEA a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 162/CM din 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de apel formulate în cauză, cu consecinţa modificării hotărârii pronunţate de Tribunalul Tulcea şi respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii revizuenta arătă că prin Decizia nr. 26/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lămurit natura juridică a cheltuielilor privind bursele încasate în perioada rezidenţiatului statuând că sumele plătite de o unitate medicală cu titlu de bursă de rezidenţiat unui medic rezident în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, nu constituie o cheltuială ocazionată cu pregătirea profesională a acestuia în sensul art. 18 alin. (8) şi (81) din O.G. nr. 18/2019.
Revizuenta consideră că hotărârea curţii de apel poate fi revizuită faţă de legătura indisolubilă dintre chestiunea juridică din prezentul dosar care a reprezentat esenţa modului de soluţionare a acesteia, respectiv natura juridică a bursei de rezidenţiat şi obiectul Deciziei nr. 26/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii.
De asemenea, revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute de pct. 8 alin. (1) din art. 509 C. proc. civ., respectiv există hotărâri definitive potrivnice. Astfel, aceeaşi chestiune de drept, respectiv natura juridică a bursei de rezidenţiat a fost calificată prin Decizia nr. 162/CM din 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa ca reprezentând o cheltuială pentru formarea profesională, în timp ce prin Decizia nr. 26/2020 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, noţiunea respectivă a fost lămurită, în sensul că nu constituie o cheltuială ocazionată cu pregătirea profesională.
Intimatul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TULCEA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reţine următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-10, iar la alin. (2) se precizează că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Totodată, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În cauza dedusă judecăţii revizenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 127/CM din 25 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri contradictorii, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat al primei hotărâri.
Pentru a se putea invoca motivul prevăzut de pct. 8 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie hotărâri definitive contradictorii; hotărârile contradictorii să fie pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în procese diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat autoritate de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În cauza dedusă judecăţii revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 162/CM din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în funcţie de Decizia nr. 26/2020 din 26 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial nr. 27 din 11 ianuarie 2021.
Având în vedere ipotezele prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care precizează care sunt categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi atacate cu revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu se poate solicita revizuirea deciziei nr. 162/CM din 22 iunie 2020 în funcţie de o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 162/CM din 22 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 17 martie 2021.