Scope of judicial review in arbitration annulment: prohibition of de novo examination of facts and evidence under mandatory law violation standard

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să fie obligată pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ să primească şi să înregistreze facturile fiscale ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe reţete gratuite şi compensate şi programe naţionale de sănătate, precum şi să plătească suma de 15.424,48 RON, reprezentând contravaloarea acestor servicii farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011 şi suma de 2.878,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011.

Prin hotărârea arbitrală nr. 61 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Medicilor Dentişti din România a admis cererea de arbitrare formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ, în sensul obligării pârâtei la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei în valoare de 15.424,48 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno nr. x/25.02.2011 şi plata sumei în valoare de 2.878,10 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno nr. x/25.02.2011, urmare a verificării facturilor şi documentelor justificative însoţitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de petenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva hotărârii arbitrale nr. 61 din 15 septembrie 2016, pronunţate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată; a fost obligată petenta să plătească intimatei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ a declarat recurs.

În susţinerea cererii, recurenta susţine că acţiunea în anulare a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., având în vedere că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziţii de drept imperative în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, reglementate de contractul cadru şi normele de aplicare ale acestuia.

În acest sens, recurenta arată că între casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de medicamente cu şi fără contribuţie personală (cum este cazul intimatei) sunt încheiate contracte civile cu respectarea dispoziţiilor contractului cadru, aprobat de regulă anual prin hotărâri de guvern (H.G. nr. 262/2010, H.G. nr. 180/2018) şi a Normelor de aplicare a contractului cadru, aprobate prin ordin comun al Ministrului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei de a i se deconta reţete emise în anii precedenţi, care au depăşit bugetul alocat în acest sens, recurenta arătă că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 (actul normativ în vigoare în perioada la care se face referire în cererea de chemare în judecată), "totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, inclusiv celor acordate în cadrul programelor naţionale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu pot depăşi media lunară a primelor 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5%".

Recurenta susţine că pentru luna februarie 2011, a precizat, prin adresa x/25.02.2011, că valoarea serviciilor medicale angajate în anul 2011 pentru luna decembrie 2010, conform prevederilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 se aplică pe domenii de asistenţă medicală cu încadrarea în fondurile aprobate pe trimestrul I/2011.

Recurenta precizează că sumele astfel calculate şi facturate au fost înregistrate în cadrul contabilităţii sale şi că sumele cheltuite în plus de către furnizori au fost stornate de către aceştia, ca urmare a adresei nr. x/28.02.2011, emise de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ şi adusă la cunoştinţa partenerilor contractuali prin comunicare şi afişare pe site-ul său.

Recurenta susţine şi că, potrivit anexei nr. 31, avea obligaţia să deconteze facturile către furnizorii de medicamente cu încadrarea în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie la nivelul instituţiei.

De asemenea, recurenta expune situaţia de fapt, susţinând că, din actele depuse la dosar, reiese că la data de 21.12.2010 suma rămasă pentru perioada 21.12-31.12.2010 era de 380.377,06 RON, iar de la data 22.12.2010, pentru aceeaşi perioadă, suma a fost 0 RON, culpa eliberării medicamentelor peste fondurile existente în acest sens (şi afişate pe site), aparţinând în exclusivitate intimatei, care nu a verificat situaţia consumului zilnic transmisă de farmacii.

În concluzie, recurenta arată că nu există nicio prevedere legală şi contractuală care să o oblige să deconteze facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitatea instituţiei, care sunt aferente anilor precedenţi şi pentru care nu există prevedere bugetară în anul 2016, situaţie ce contravine şi dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Acţiunea în anulare este un instrument juridic de realizare a unui control de legalitate asupra hotărârii arbitrale, iar controlul judecătoresc se declanşează prin mijloacele procedurale puse la îndemână de art. 608 C. proc. civ., astfel că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru unul din motivele strict şi limitativ prevăzute de acest text de lege.

Conform dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare, atunci când aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Contrar opiniei recurentei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin acţiunea în anulare, recurenta s-a limitat la invocarea formală a dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., expunând situaţia de fapt şi făcând trimitere la probele administrate, fără a motiva în ce constă încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri, ori a dispoziţiilor imperative ale legii, prin pronunţarea hotărârii arbitrale.

În speţă, evocând în mod formal dispoziţii legale, urmăreşte, prin argumentele expuse, să schimbe hotărârea atacată.

Faptul că recurenta nu este mulţumită de soluţia pronunţată, nu are relevanţă juridică din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., această împrejurare neputând genera o rejudecare în fond a litigiului de către o instanţă superioară, pentru motive străine celor enumerate strict şi limitativ în dispoziţiile legale menţionate. Ca atare, argumentele expuse de recurentă, referitoare la adresa x/25.02.2011, la adresa nr. x/28.02.2011, la facturile emise şi la cuantumul fondurilor existente, ce vizează situaţia de fapt şi modul de interpretare a probelor administrate în cauză, nu pot face obiectul analizei în recurs, în această cale extraordinară de atac verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 114/F din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2021.