Inadmissibility of cassation appeal failing to articulate specific grounds of illegality under Art. 488 C. proc. civ. in tax stamp duty dispute

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2018 la Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei totale de 1.123.666,6 RON, conform dispoziţiilor prin care se instituie obligaţia de reparare a prejudiciului creat prin fapta ilicită a persoanei decedate, în sarcina succesorilor acestuia, care sunt obligaţi de a suporta sarcinile succesiunii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ., art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările în România, art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 13/2011, art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 103 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepţia netimbrării cererii şi s-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C A. S.A., care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 1438A/2019 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La 11 octombrie 2019, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1438A/2019 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

S-a învederat că prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată, iar instanţa de apel a respins apelul ca inadmisibil, fără să aibă în vedere că litigiul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, având în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă decurge dintr-o cauză penală.

In susţinerea celor arătate, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 20 alin. (8) din C. proc. pen., coroborat cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la decizia nr. 1827 din 11 iunie 2014, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr. 387 din 27 mai 2015 a Curţii Constituţionale.

La 17 decembrie 2019, intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacată ca fiind legală; în subsidiar, în cazul în care se va dispune admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, intimata a precizat că nu se opune admiterii acţiunii, însă doar în limita patrimoniului succesoral rămas în urma defunctului C..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părţi nu a înţeles să-şi exercite acest drept.

Prin încheierea din 29 septembrie 2020 a fost admis în principiu recursul, fiind prorogată discutarea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse de recurentă deciziei atacate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocată de instanţă din oficiu.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că, "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor în unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu a criticat în realitate soluţia de inadmisibilitate pronunţată de instanţa de apel, ci a realizat o motivare strict sub aspectul caracterului netimbrabil al cererii de chemare în judecată, astfel încât nu se poate considera că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În motivele de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la argumentele pentru care instanţa de apel a respins ca inadmisibilă calea de atac formulată, ci doar aprecieri legate de caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că, în considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a motivat că cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 este calea de urmat în vederea reexaminării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. De asemenea, a reţinut că problemele de drept vizând sfera obiectului cererii de reexaminare şi efectele acestei proceduri asupra căilor de atac de reformare au fost stabilite prin decizia nr. 7/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece recursul în interesul legii, aplicabile în cauză, întrucât soluţia legislativă consacrată în art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 este aceeaşi cu reglementarea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 146/1997, analizată în recursul în interesul legii. Prin această decizie s-a statuat că partea în sarcina căreia a fost stabilită obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Or, întrucât singurele critici formulate de către apelantă au vizat modul de stabilire a taxei judiciare de timbru cu referire la incidenţa cazului de scutire prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa de prim control judiciar a respins apelul ca inadmisibil.

Prin urmare, faţă de dezvoltarea susţinerilor formulate de recurenta-reclamantă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1438A/2019 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.