Revision for contradictory judgments barred when seeking annulment of the earlier civil decision rather than the subsequent criminal ruling.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra cererii de revizuire:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 321/2019 din 03.06.2019 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. şi s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a parâtului C. pentru suma de 681.531 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel parâtul C., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 842/31.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin plângerea formulata si înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019 petentul Statul Român prin ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea a contestat soluţia pronunţată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin ordonanţa nr. 445/P/2016 din 25.09.2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea 241/2005.

Prin încheierea nr. 52/19.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Olt, secţia Penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiata plângerea formulată de către petenta ANAF-în calitate de reprezentant al Statului Român prin DGRFP Craiova-AJFP Vâlcea. A menţinut soluţia dispusă prin ordonanta nr. 445/P/2016 din 25.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt ca fiind legala si temeinică şi, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei 842/31.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a formulat cerere de revizuire pârâtul C., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2020.

Prin încheierea de şedinţă din 01.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea deciziei nr. 842/31.10.2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constituindu-se dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, care a fost declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În ceea priveşte art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul arată că există contrarietate între considerentele încheierii nr. 52/19.03.2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia Penală în care se reţine că prejudiciul reieşit în urma expertizei este de 2105 RON, avându-se în vedere şi ordonanţa nr. 188/11/2/2019 din 04.11.2019 în care se reţine în mod corect la pagina 2 că prejudiciul de 2105 RON stabilit prin expertiză este prejudiciu fiscal şi nu penal şi în mod contrar, în decizia 842/31.10.2019 se reţine că s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON.

Totodată, arată că se reţine în mod corect în ordonanţa nr. 188/11/2/2019 că cercetarea penală nu se putea face doar cu înscrisuri care emană de la petenta care a întocmit raportul de inspecţie fiscală şi în mod corect s-a administrat proba cu expertiză fiscală întocmită de un expert imparţial, reţinându-se în mod corect că actul emis de organele fiscale poate constitui doar act de sesizare, nu şi mijloc de probă în procesul penal, conform deciziei nr. 72/29.01.2019 a CCR.

În procesul penal s-a soluţionat şi latura civilă, rezultând un prejudiciu de 2105 RON însă conform deciziei 842/31.10.2019, rămâne definitivă sentinţa prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON.

Conform art. 277 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor de soluţionare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă".

În urma hotărârii penale, încheierea nr. 52/19.03.2020 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia Penală, pe latură civilă a rezultat suma de 2105 RON, însă totodată este definitivă şi decizia 842/31.10.2019 prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON, prejudiciu arătat în plângerea penală introdusă în 22.12.2016 de către ANAF-DGRFP Craiova-AJFP Vâlcea şi depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în urma căreia s-a format dosar penal x/2016 în care s-a pronunţat ordonanţa de clasare din 25.09.2019 şi încheierea nr. 52/19.03.2020 care reţine pe latură civilă suma de 2105 RON.

Revizuentul arată că este imposibil de executat decizia 842/31.10.2019 pentru suma de 681.531 RON, atâta timp cât există încheierea nr. 52/19.03.2020 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia Penală pentru suma de 2105 RON.

Beneficiază de putere de lucru judecat şi considerentele unei hotărâri judecătoreşti, care constituie susţinerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii.

Revizuentul arată că în practică se poate ridica si problema contradicţiei între o hotărâre civilă şi una penală, textul de lege nedistingând în acest sens cu privire la felul hotărârilor judecătoreşti. Art. 22 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că "hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat pentru instanta civilă care judecă actiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".

Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar înlesneşte sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare si care nu pot fi ignorate.

Revizuentul arată că beneficiază de putere de lucru judecat si considerentele unei hotărâri judecătoresti care constituie susţinerea necesară dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii.

În noua reglementare procesuală civilă, considerentele care tranşează chestiuni litigioase, aşa-numitele considerente decisive, dobândesc netăgăduit putere de lucru judecat, concluzie ce se desprinde din disp. art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Noul C. proc. civ. tranşează în mod expres această chestiune, în cuprinsul art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Din actuala fizionomie a motivului de revizuire, susţine revizuentul, rezultă că nu mai este prevăzută drept condiţie de admisibilitate pronunţarea hotărârilor potrivnice în aceleeaşi pricini, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, însă situaţia trebuie privită nuanţat. Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente şi această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.

În practica judiciară s-a reţinut că pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauza şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă iudecăţii, instanţa de judecata fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componenţei res judicata a puterii de lucru judecat.

De asemenea, în practică se poate ridica si problema contradicţiei între o hotărâre civilă şi una penală, textul de lege nedistingând în acest sens cu privire la felul hotărârilor judecătoreşti, art. 22 alin. (1) C. proc. pen. stabilind că "hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat pentru instanţa civilă care judecă acţiunea civilă. cu privire la existenţa faptei, persoanei care a săvârşit-o si a vinovăţiei acesteia".

Susţine revizuentul că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

In concluzie, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea hotărârii atacate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, cu consecinţa antrenării răspunderii patrimoniale a lui C. pentru suma de 2.105 RON în loc de 681.531 RON.

Prin decizia nr. 314/2020 din 15 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. lichidator al S.C. B. S.R.L. în favoarea ICCJ, secţia a II -a civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a reţinut că, în cauză, revizuentul susţine contrarietatea dintre decizia nr. 842/31.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi încheierea nr. 52/19.03.2020 a Tribunalului Olt, secţia Penală, situaţie în care Curtea de Apel Craiova este instanţa care a dat prima hotarare, iar instanţa mai mare în grad faţă de aceasta este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Craiova a argumentat că potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotarare.

Raportat la cele reţinute, Curtea de Apel Craiova a reţinut că revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin 1 pct. 8 C. proc. civ., astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin 3 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 10 septembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020.

Examinând cererea de revizuire raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de revizuire expuse, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Motivul de revizuire invocat în susţinerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Dispoziţiile legale citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

În temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

În cauză, prin cererea formulată, revizuentul solicită anularea deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca fiind potrivnică încheierii nr. 52/19.03.2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Olt, secţia Penală.

Aşadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunţată de o alta instanţă de judecată, însă, potrivit textului de lege anterior invocat, singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa de judecată în cazul de revizuire indicat este anularea celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima hotărâre, care nu a respectat principiul autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, revizuentul solicită anularea deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, situaţie în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că hotărârea pretins potrivnică, respectiv încheierea nr. 52/19.03.2020 a Tribunalului Olt, secţia Penală, a fost pronunţată ulterior hotărârii a cărei revizuire se solicită, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, în condiţiile în care hotărârea pretins potrivnică nici nu exista la data pronunţării celei dintâi.

O cerere de revizuire care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situaţia în cauză, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Prin urmare, pretinsa contrarietate de hotărâri nu se poate înlătura, în conformitate cu prevederile textului legal invocat, decât prin anularea celei de a doua hotărâri.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 842/2019 din 31 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.