Inadmissibility of appeal against revision judgment based on irrevocability of underlying cassation decision

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 38/F din data de 27.02.2020, pronunţată în dosar nr. x/2012 Tribunalul Vaslui, secţia civilă a respins ca nefondată cererea formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură prin Centrul Judeţean Vaslui de intrare a debitoarei S.C. A. S.A. Vaslui în procedura falimentului.

A fost aprobat raportul final nr. 1788/AVC/19.08.2019 cu propunerea de închidere a procedurii de reorganizare judiciară întocmit de administratorii judiciari B. şi C..

În temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară şi a procedurii de insolvenţă deschisă împotriva debitoarei S.C. A. S.A. Vaslui, ca urmare a îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul de reorganizare.

S-a dispus reinserţia S.C. A. S.A. Vaslui în activitatea economică.

În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, au fost descărcaţi administratorii judiciari B. şi C. de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitoare şi averea ei, creditori, titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură prin Centrul Judeţean Vaslui şi S.C. D. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 792 din data de 09.11.2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins recursurile formulate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui şi D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 38/F/2020 din 27 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, hotărâre pe care a menţinut-o.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, prioritar, că ambele recursuri sunt fundamentate pe aceeaşi critică, respectiv neachitarea creanţei de 4.369.065,88 RON, pretinse de către creditorul A.P.I.A.

În această privinţă, instanţa de recurs a luat act că, prin sentinţa nr. 303/F/06.09.2016, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului S.C. A. S.A..

Prin raportul nr. x/19.08.2019, administratorii judiciari au propus închiderea procedurii de reorganizare în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din legea nr. 85/2006, propunere ce a fost aprobată prin sentinţa nr. 38/F/27.02.2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă.

În legătură cu creanţa invocată de către creditorul-recurent A.P.I.A. - Centrul Judeţean Vaslui, s-a constatat că, prin decizia nr. 142/05.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2012 a Curţii de Apel Iaţi, secţia Civilă, a fost stabilit definitiv caracterul curent al acestei creanţe.

Dispoziţiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd că o procedură de reorganizare prin continuarea activităţii va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat.

În condiţiile în care creanţa în litigiu nu a fost înscrisă în planul de reorganizare, nu prezintă relevanţă împrejurarea că, la data aprobării propunerii de închidere a procedurii de reorganizare nu a fost stinsă şi această datorie.

De altfel, s-a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de aprobarea propunerii de închidere a procedurii de reorganizare şi nu de verificarea modului în care administratorul judiciar a dat curs sau nu solicitărilor de plată a creanţelor curente, judecătorul sindic fiind învestit exclusiv cu examinarea cerinţelor de formă şi de fond ale închiderii procesului de reorganizare.

Întrucât judecătorul sindic a pronunţat o soluţie temeinică în raport de situaţia de fapt reţinută şi în concordanţă cu prevederile legale incidente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanţa de control judiciar a respins cererile de recurs formulate de către A.P.I.A - Centrul Judeţean Vaslui şi D. S.R.L..

3. Împotriva deciziei civile nr. 792/9.11.2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă a formulat cerere de revizuire S.C. D. S.R.L..

Raportat la dispoziţiile art. 322 punctul 2 C. proc. civ., revizuienta a solicitat, în esenţă, admiterea în principiu a revizuirii, cu motivarea că instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la motivul de recurs referitor la justificarea interesului în promovarea recursului, excepţie invocată în cauză de intimata S.C. A. S.A. prin cele 2 întâmpinări depuse la dosarul cauzei, privind justificarea interesului celor două recurente, cheltuielile de judecată solicitate în cauză şi faptul că hotărârea trebuie să fie semnată de toti membrii completului de judecată.

Prin decizia nr. 2/2021 din 15 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis exceptia inadmisibilitătii cererii de revizuire, invocată de intimat şi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de D. S.R.L.. Totodată, a obligat revizuenta D. S.R.L. la plata către intimatul S.C. A. S.A. la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiectul unei cereri de revizuire îl constituie o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum, şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, precum şi că obiectul revizuirii în prezenta cauză îl constituie o hotărâre pronunţată în recurs în urma respingerii recursurilor ca neîntemeiate de o instanţă de recurs care nu a evocat fondul.

S-a argumentat că o astfel de hotărâre, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, nu poate face obiectul revizuirii, deoarece instanţa de control nu a schimbat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă iar evocarea fondului înseamnă reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută de prima instanţă, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Or, instanţa de recurs nu a pronunţat o hotărâre asupra fondului cererii, ci doar a analizat motivele de casare invocate de recurenţi, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate şi a menţinut hotărârea instanţei de fond, dând aceeaşi dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Curtea de Apel Iaşi a mai reţinut că cererea de revizuire este formulată în baza art. 322 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs şi că, în cauză, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra cererilor cu care a fost investită, respectiv a cererilor de recurs vizând sentinţa 38/F/2020 din 27 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, dar nu a dat dezlegarea solicitată de revizuientă.

Totodată, s-a argumentat că prin motivele arătate în cerere rezultă că revizuienta critică neanalizarea anumitor argumente pe care aceasta le-a invocat prin cererea sa de recurs sau excepţia lipsei de interes invocată de o altă parte, or instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra lucrului cerut, respectiv asupra cererilor de recurs, analizând obiectul acestora, reţinând că sunt nefondate. În ceea ce priveşte omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, s-a atătat că o atare cerere nu s-a formulat şi nici nu s-a dovedit în cauză suportarea unor cheltuieli de judecată de către intimaţi.

În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat de 800 RON, către intimata S.C. A. S.A.

4. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuenta D. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., solicitându-se admiterea cererii de recurs, constatarea stării de incompatibilitate relativă a completului de judecată, casarea hotărârii atacate în totalitate, trimiterea cauzei spre refacerea judecăţii în tot, în altă alcătuire a completului de judecată, constatarea nulităţii actelor procesuale şi procedurale efectuate în toată procedura revizuirii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest demers juridic.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că motivul principal al căii de atac îl constituie încălcarea normelor de procedură referitoare la alcătuirea legală a completului de judecată, competenta judecătorilor în vederea soluţionării celor două dosare cu care au fost investiţi, respectiv contestaţie în anulare, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 şi revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, ambele cu primul termen de judecată fixat la data de 15.01.2021.

Recurenta a susţinut că, raportat la dispoziţiile art. 25, art. 26 şi 27 alin. (7) C. proc. civ., fiecare membru al completului desemnat pentru soluţionarea revizuirii ce face obiectul dosarului nr. x/2020, trebuia să formuleze declaraţie de abţinere întrucât aceştia şi-au exprimat opinia prin pronunţarea soluţiei şi în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestaţie în anulare, ambele dosare cu acelaşi prim termen de judecată, respectiv 15.01.2021.

Recurenta a mai susţinut că, prin decizia de revizuire, nu s-a analizat în fond cererea cu care a fost investită instanţa şi că s-a apreciat în mod greşit în sensul inadmisibilităţii revizuirii formulate împotriva hotărârii instanţei de recurs, în condiţiile în care această instanţă nu s-a pronunţat cu privire la excepţiile procesuale invocate în cauză şi asupra justificării interesului revizuentei în cauză.

După prezentarea situaţiei de fapt, a parcursului derulării raporturilor între părţi şi a motivelor ce au fundamentat cererea de revizuire, recurenta a solicitat a se reţine argumentele invocate în cadrul recursului, respectiv necompetenţa absolută a celor 3 membri ai completului de recurs 4 prin încălcarea dispoziţiilor art. 25 C. proc. civ.

Drept urmare, recurenta a considerat că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, prin încălcarea normelor de competenţă de ordine publică şi a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

5. Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca inadmisibil, menţinerea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi ca legală şi temeinică, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

6. Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.", iar potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prin urmare, în cazul în care hotărârea a cărei revizuire se cere este irevocabilă, este inadmisibil recursul împotriva hotărârii date asupra revizuirii.

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 792/9.11.2020, pronunţată de Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă în soluţionarea recursurilor declarate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui şi D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 38/F/2020 din 27 februarie 2020 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă.

Hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire este irevocabilă.

În consecinţă, fiind irevocabilă, hotărârea nu este supusă căii de atac a recursului, neîncadrându-se în categoria de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care recursul declarat de revizuentă este inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac înseamnă faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de recurenta D. S.R.L. va fi respins ca inadmisibil.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta D. S.R.L. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A. S.A., conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2/2021 din 15 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Obligă recurenta D. S.R.L. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A. S.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.