Pension entitlement enforcement: sufficiency of budgetary insufficiency to warrant provisional suspension of execution

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la 12.08.2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 444/07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, până la soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii indicate, care se judecă în contradictoriu cu reclamanta A..

În drept, a invocat art. 450 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 22/15.09.2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins cererea de suspendare.

Împotriva acestei încheieri, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs, fără a le încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că raţiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie ce rezultă din executarea sentinţei civile nr. 444/07.07.2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă şi nicidecum a neexecutării obligaţiei instituite prin art. 448 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat să se constate că demersul său este justificat, în principal, în raport de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, a mai relevat că se află în imposibilitate de a asigura diferenţele de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie rezultate din punerea în executare provizorie a sentinţei în cauză.

Pe de altă parte, în situaţia în care căile de atac promovate de recurentă ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite intimatei ar trebui recuperate pe calea întoarcerii executării şi să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, la aprecierea proporţionalităţii măsurii solicitate, mai arată că prin întârzierea executării intimatei nu i se cauzează niciun prejudiciu.

Aşadar o eventuală atingere a dreptului intimatei de a fi executată hotărârea nu poate fi considerată ca fiind gravă, întrucât acesteia nu i se cauzează o pagubă, în discuţie fiind vorba despre un drept pe care partea urmează să îl dobândească şi nu un drept vătămat care nu mai poate fi reparat.

Analizând toate aceste operaţiuni, recurenta apreciază că se poate concluziona că, la acest moment, punerea în executare a sentinţei în discuţie riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curtea constată că argumentele dezvoltate în memoriul de recurs se circumscriu ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea recurată poate fi casată atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile recurentei privind modul de soluţionare a cererii de suspendare, prin prisma cărora se susţine că au fost arătate consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare a titlului executoriu şi că sunt suficiente motive pentru care se impunea luare măsurii, nu pot fi reţinute.

Astfel, recurenta apreciază că se impunea luarea măsurii suspendării, pe baza motivelor temeinice invocate, prin care a arătat lipsa fondurilor de la buget său pentru acoperirea diferenţelor de pensie la care a fost obligată să le achite intimatei prin sentinţa civilă nr. 444/07.07.2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă şi faptul că o eventuală recuperare a sumelor plătite ar fi dificilă.

În cauză, din analiza considerentelor deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a făcut o judicioasă analiză a oportunităţii suspendării, executării hotărârii primei instanţe în raport cu motivele invocate şi împrejurările cauzei, apreciind în mod corect nu se justifică necesitatea luării măsurii suspendării executării sentinţei, în baza art. 450 C. proc. civ.

În susţinerea demersului său, recurenta nu a relevat motive temeinice şi justificate din care să rezulte că o eventuală executare i-ar produce vreun prejudiciu ori că, în ipoteza unei eventuale întoarceri a executării silite, nu ar avea posibilitatea recuperării sumelor plătite, în condiţiile în care chiar aceasta arată că remediul constă în poprirea pensiei intimatei.

Întreaga motivare a recurentei se referă la lipsa fondurilor necesare achitării sumei de bani ce derivă din titlul executoriu aflat în discuţie sau insuficienţa banilor aflaţi la bugetul existent, susţineri care nu pot fi valorificate în materia suspendării executării silite.

Analiza instanţei de apel a vizat toate aceste aspecte, astfel că soluţia de respingere a cererii de suspendare executare hotărâre este legală, motiv pentru care Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Măsura suspendării executării unei hotărâri presupune o marjă de apreciere instanţei de judecată şi poate fi dispusă ca o măsură de protecţie ori de câte ori instanţa sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părţii prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, şi nu o dispoziţie imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condiţiile în care hotărârile date în materia asigurărilor sociale sunt executorii, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., încă de la pronunţarea lor de prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 22/15.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2021.