Supernumerary recusal of abusive-clause claims as raised for the first time on cassation in foreign currency credit dispute

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.11.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. x/20.06.2007, inserate la art. 4.1, art. 4.2 şi art. 4.5, cu privire la data ajustării dobânzii, art. 4.10 lit. a) referitor la comisionul de acordare, art. 4.10 lit. b), vizând comisionul de administrare, art. 4.8, referitor la rata majorată a dobânzii, art. 4.10 lit. d), cu privire la comisionul de rambursare anticipată şi art. 5.1, care vizează riscul valutar. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la îngheţarea/stabilizarea cursului valutar aplicat ratelor lunare încasate, precum şi la restituirea diferenţelor încasate peste cursul valutar de la momentul semnării contractului, la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 686/14.03.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a constatat caracterul abuziv si nulitatea absoluta parţială a clauzei inserate la art. 4.5 teza I din contractul de credit nr. x/20.06.2007, potrivit căreia, "pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la pct. 4.1, banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele bancare"; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Împotriva aceste sentinţe, toate părţile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 19A/15.01.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cu consecinţa admiterii apelului şi respingerii în tot a acţiunii.

În motivare, a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 4 şi art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 193/2000, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2010 şi a Directivei 13/93/CEE; a invocat, astfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concretizând, a arătat că în mod greşit s-a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 4.5 din contractul de credit, privind dobânda, în condiţiile în care această clauză nu mai este în vigoare în forma reţinută şi analizată de instanţă, ca urmare a încetării convenţiei, prin rambursarea anticipată a creditului, la cererea intimaţilor.

Mai mult decât atât, a susţinut că se impune respingerea capătului de cerere privind variaţia dobânzii, ca fiind lipsit de interes. Condiţiile prevăzute de legea procesuală civilă impun ca interesul să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Conform doctrinei, interesul este născut şi actual în situaţia în care dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Dacă dreptul pretins este actual, şi interesul este născut şi actual, însă, în prezenta cauză, dreptul pretins nu mai există, motiv pentru care interesul îşi pierde una dintre condiţiile imperative, şi anume caracterul actual.

A subliniat recurenta că cererea de rambursare anticipată a creditului a fost înregistrată la 14.03.2013, iar acţiunea a fost introdusă la 21.11.2018, după cinci ani de la încetarea raportului juridic civil.

Or, nici legea specială - art. 6 şi 7 din Legea nr. 193/2000, nici C. civ. nu permit valorificarea unor pretenţii dintr-un raport juridic care a încetat.

În final, a susţinut că, potrivit art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, sancţiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este încetarea producerii efectelor acesteia pentru viitor, fără a se pune în discuţie prestaţiile deja executate.

La 03.08.2020 intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin care s-a subliniat că două dintre criticile formulate de recurentă nu pot fi primite, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar cea de a treia a fost invocată doar formal şi s-a propus anularea recursului, în procedura prevăzută de. de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., text care include două condiţii cumulative: motivele să fie încadrate şi să corespundă motivelor de casare prevăzute de lege şi să poată fi primite, adică să nu fie invocate omisso medio.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că se impunea respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, întrucât contractul de credit nr. x/20.06.2007 nu mai este în vigoare, încetând prin rambursarea anticipată a creditului, dar şi că acţiunea este lipsită de interes, întrucât dispoziţiile legale nu permit valorificarea unor pretenţii izvorând dintr-un raport juridic finalizat.

Aceste motive de recurs sunt invocate, omisso medio, din verificările proprii Înalta Curte constatând că aceste aspecte nu au fost sesizate în apel, cale devolutivă de atac prin care instanţa a examinat cauza sub toate aspectele, printr-o nouă judecată asupra fondului, statuând asupra cauzei atât în fapt, cât şi în drept.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceste motive sunt invocate pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, deşi ele puteau fi invocate pe calea apelului ori în cursul judecării apelului, sancţiunea prefigurată de lege fiind aceea că, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., ele nu pot fi primite de instanţa care judecă recursul.

Tot subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că potrivit art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, sancţiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este încetarea producerii efectelor acesteia pentru viitor, fără a se pune în discuţie prestaţiile deja executate.

În condiţiile în care analiza deciziei atacate relevă că recurenta nu a fost obligată la restituirea vreunei sume de bani, instanţa supremă constată că această critică, ce vizează restituirea prestaţiilor deja executate, este una formală.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să fie supusă controlului judiciar în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs relevă că două dintre criticile formulate nu pot fi primite, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar cea de a treia a fost invocată doar formal.

De aceea, recursul declarat recurenta-pârâtă C. S.A. urmează să fie anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicare art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceştia nu au făcut dovada existenţei şi întinderii lor, conform art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 19A/15.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.