Jurisdictional conflict over appellate review of administrative contract claims under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.08.2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Ploieşti, prin primar, solicitând instanţei ca, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, raportat la prevederile art. 53 alin. (11) şi următoarele din acelaşi act normativ, coroborate cu cele art. 4.3 lit. g) din contractul de delegare semnat de părţi, să oblige pârâtul la plata sumei de 3.021.894,79 RON, la care se adaugă T.V.A în cuantum de 649.248 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinsecţie, dezinfecţie, deratizare şi colectare de cadavre de animale de pe domeniul public al municipiului Ploieşti, prestate în baza contractului nr. x/17.08.2010 de delegare a gestiunii prin concesiune a activităţilor de deratizare, dezinsecţie, dezinfecţie, colectare, transport şi neutralizare a cadavrelor de animale de pe domeniul public, colectare, transport si neutralizare a deşeurilor animaliere provenite din gospodăriile populaţiei, în municipiul Ploieşti, în perioada septembrie 2015 - august 2017, urmând ca suma de 159.047,09 RON din valoarea totală facturată de 3.830.189,88 RON, reprezentând redevenţa în cuantum de 5% din valoarea fără T.V.A. a facturilor, stabilită potrivit prevederilor pct. 5.1.1 din contractul de delegare, astfel cum a fost modificat prin art. 1 din actul adiţional nr. x la contractul de delegare, aprobat prin hotărârea de consiliu local nr. 82/12.03.2014, să fie reţinută de pârât în baza contractului.

Prin încheierea din 19.10.2018, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, reţinând că, raportat la calitatea de comerciant a reclamantei, litigiul este unul civil, cu profesionişti, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 991/01.07.2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1387/4.11.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 308/16.04.2020 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.671.142,79 RON şi a dobânzii legale penalizatoare de 887.446,30 RON, calculate până la data de 23.09.2019 şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului. A redus la suma de 20.000 RON onorariul avocatului reclamantei şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 28.759 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Municipiul Ploieşti, prin primar, a declarat recurs.

Prin încheierea din 24.11.2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Prahova la 10.08.2018, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, cum este şi cel de faţă, se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Curtea de apel a apreciat că nu poate reţine susţinerile recurentului, potrivit cărora competenţa se determină în funcţie de normele în vigoare la data încheierii contractului, având în vedere că dispoziţiile legale ce reglementează competenţa sunt norme de procedură, iar nu de drept material, procesul civil desfăşurându-se potrivit normelor procedurale în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, cu excepţiile prevăzute de lege, în care nu se încadrează prezenta situaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2018.

La termenul din 21.01.2021 intimata S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile în soluţionarea căii de atac.

Prin încheierea din 21.01.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în primul ciclu procesual, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut recursul spre soluţionare, iar cu privire la excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva sentinţei nr. 991/1.07.2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că litigiul este început după intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea sentinţei.

Cauza a fost trimisă spre rejudecarea fondului la aceeaşi instanţă - Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionată de completuri specializate în materie de contencios administrativ şi fiscal, astfel după cum reiese din fişele dosarului.

Ulterior, după rejudecarea cauzei de către tribunal, fiind învestită cu recursul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 308/16.04.2020, aceeaşi instanţa de control judiciar, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei, excepţie pe care a admis-o în temeiul art. 130 alin. (1) rap. la art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a reţinut că potrivit celor statuate prin decizia nr. 17/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data învestirii primei instanţe cu cererea de chemare în judecată - 10.08.2018, necompetenţa materială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

A mai reţinut curtea de apel că normele legale care reglementează regimul invocării excepţiilor de necompetenţă nu introduc nicio distincţie cu privire la necompetenţa funcţională, ci, dimpotrivă, dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. statuează că dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă se aplică, prin analogie, şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

În acest context, a reţinut că a fost depăşit momentul procesual până la care atât părţile, dar şi instanţa de contencios administrativ puteau invoca excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a instanţei de control judiciar în soluţionarea căii de atac, deoarece cauza se află în al doilea ciclu procesual; la termenul din data de 23.10.2019 instanţa de contencios administrativ nu a invocat excepţia necompetenţei sale funcţionale.

A apreciat curtea de apel că sunt întemeiate susţinerile intimatei, în sensul că, raportat la calea de atac, nu se poate ajunge ca în temeiul aceleiaşi legi -art. 53 din Legea nr. 101/2016, sentinţa primei instanţe să fie supusă în primul ciclu procesual căii de atac a recursului, iar în al doilea căii de atac a apelului la secţii ale instanţei având specializări diferite.

În consecinţă, a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a căii de atac a fost câştigată de instanţa de control judiciar de contencios administrativ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit instanţa cu o acţiune decurgând din executarea unui contract administrativ.

În speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit între secţia de contencios administrativ şi secţia a II-a Civilă ale Curţii de Apel Ploieşti.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, întemeindu-şi hotărârea pe art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, care statuează că "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere că procesul a început la 10.08.2018, instanţă supremă constată că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, introdus prin Legea nr. 212/2018, care stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor ce decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanţelor civile de drept comun.

De altfel, analiza actelor dosarului relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluţionării litigiului în primă instanţă, când, prin încheierea din 19.10.2018, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, reţinând că raportat la calitatea de comerciant a reclamantei litigiul este unul civil, cu profesionişti, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi Tribunal.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.