RCI insurance claim jurisdiction: competence of court at place of insured risk over defendant's head office
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Timișoara District Court is competent to hear the case, reversing the initial declination by that court and the subsequent declination by the Bucharest Sector 1 District Court. The dispute involved a claim by an insurance company for the payment of damages and late penalties arising from a mandatory civil liability (RC/A) policy, following a traffic accident where the plaintiff, having purchased the damaged vehicle, was argued by the defendant not to be a "third-party victim." The decisive legal basis was Article 115(3) of the Code of Civil Procedure, which grants the right to sue in the jurisdiction of the place where the insured risk (the accident) occurred, a jurisdictional option valid for the claimant regardless of whether they strictly qualify as a third-party victim under Law No. 132/2017, thus confirming the competence of the court at the locus of the incident over the court of the defendant's head office.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din Legea nr. 132/2017, art. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 115 C. proc. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ; RCI insurance claim jurisdiction: competence of court at place of insured risk over defendant's head office: The dispute involved a claim by an insurance company for the payment of damages and late penalties arising from a mandatory civil liability (RC/A) policy, following a traffic accident where the plaintiff, having purchased the damaged vehicle, was argued by the defendant not to be a "third-party victim." The decisive legal basis was Article 115(3) of the Code of Civil Procedure, which grants the right to sue in the jurisdiction of the place where the insured risk (the accident) occurred, a jurisdictional option valid for the claimant regardless of whether they strictly qualify as a third-party victim under Law No. 132/2017, thus confirming the competence of the court at the locus of the incident over the court of the defendant's head office.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the operative part to establish jurisdiction in favor of the Timișoara Court to resolve the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28.10.2019 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B., reprezentată pe teritoriul C. - Sucursala Bucureşti, la plata sumei de 14.428.10 RON, reprezentând diferenţă pretenţii raportate la cuantumul despăgubirilor în dosarul de daună nr. x; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.731 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente debitului de 14.428,10 RON, calculate de la data scadenţei (29.08.2019) până la data introducerii acţiunii (28.10.2019), precum şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, calculate de la data introducerii acţiunii până la data achitării efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiei autovehiculului avariat ca urmare a accidentului produs în Timişoara, din culpa intervenientului forţat, pentru care pârâta a emis o poliţă R.C.A., în baza documentelor emise într-un sistem de evaluare specializat, conform art. 11 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 14 alin. (3) şi art. 22 din Legea nr. 132/2017.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 6184/08.07.2020, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că potrivit art. 115 alin. (3) C. proc. civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său."
Cum noţiunea de terţ prejudiciat priveşte exclusiv persoana care a suferit vătămarea în urma faptei ilicite a numitului D. (fără a putea fi extinsă la alte persoane care, de exemplu, au cumpărat creanţa, cum e situaţia în speţă), iar reclamanta nu are această calitate, Judecătoria Timişoara a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., în baza cărora a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raza căreia se află sediul pârâtei B. - Sucursala Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 12.08.2020.
Prin sentinţa civilă nr. 7999/05.11.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta nu are calitatea de persoana prejudiciată în înţelesul Legii nr. 132/2017, astfel ca nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., ce permit alegerea de competenţă, în vederea protecţiei persoanei asigurate împotriva unui eventual abuz al societăţii de asigurare.
A apreciat însă că, raportat la obiectul acţiunii, răspunderea civilă delictuală, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."
Având în vedere că fapta ilicită (evenimentul rutier) a fost săvârşită de către intervenientul forţat în Timişoara, iar reclamanta, în baza art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze în mod legal Judecătoria Timişoara, a reţinut că această instanţă a fost în mod legal învestită, opţiunea reclamantei neputând fi contestată nici de către pârâtă, nici de către instanţă.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Cum, în speţă, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile legale care reglementează materia asigurărilor, devin incidente dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţelor în a căror circumscripţie se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, iar potrivit art. 115 (3) C. proc. civ., "în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său".
Rezultă aşadar că aceste repere pot determina alternativ competenţa instanţei în acest caz, iar alegerea de competenţă aparţine, reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.
Or, reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Timişoara, în a cărei circumscripţie se află locul în care s-a produs riscul asigurat accidentul auto.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa sesizată iniţial a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei şi a devenit singura competentă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.