Shareholder appeal annulled for unpaid stamp duty; cassation dismissed, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 07.06.2018, reclamanta A., prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 3.081,6 RON, reprezentând contravaloarea celor 240 de acţiuni deţinute în societatea pârâtă, în temeiul Legii nr. 51/2014 şi Legii nr. 31/1990.

La 12.10.2018 pârâta a formulat note scrise, prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi lipsei calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele reclamantei; pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 22.11.2018 reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat, într-un prim capăt de cerere, şi constatarea retragerii sale din societate.

Prin încheierea din 29.01.2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale şi prin sentinţa nr. 333/27.03.2019, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a fost respinsă cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A., prin mandatar B. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 367/18.09.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia netimbrării şi a anulat apelul.

Împotriva deciziei din apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, a reiterat situaţia de fapt, a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut că decizia atacată este nelegală, întrucât, contrar celor reţinute în considerentele acesteia, prin citaţia emisă la 31.07.2019 nu i s-a pus în vedere să timbreze apelul.

Or, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare, instanţa îi pune în vedere reclamantului că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

În opinia recurentei, atât timp cât prin citaţie nu i-a fost pusă în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, decizia apelată este nelegală şi se impune casarea acesteia.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 11.11.2020, a fost admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curtea constată că, deşi recurenta a indicat drept temei al cererii de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu doar ipotezei de la pct. 5, întrucât vizează modalitatea de aplicare a normelor legale care reglementează o condiţie extrinsecă cererii de apel, respectiv timbrarea acesteia, a căror încălcare este sancţionată cu nulitatea conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Obligaţia părţii de a achita taxa judiciară de timbru rezultă din conţinutul art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, excepţie făcând acele situaţii expres prevăzute, în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri ori, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac.

Determinarea momentului procesual la care partea are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru se realizează în raport cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că taxele judiciare de timbru se achită anticipat şi că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este ataşată cererii, părţii i se comunică obligaţia de prezenta dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă.

Lipsa dovezi plăţii taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată, în condiţiile art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În cauză, în etapa regularizării apelului, constatându-se că acesta nu este timbrat, prin rezoluţia din 14.06.2019 s-a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de a depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 110 RON, calculată în baza art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea nulităţii apelului.

La 21.06.2019 s-a comunicat apelantei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 110 RON, precum şi posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit adresei emisă la 14.06.2019 şi procesului-verbal de înmânare din 21.06.2019, înscrisuri aflate la dosarul de apel.

În acest context, în lipsa prezentării dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, instanţa de apel în mod legal a dat eficienţă sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a apelului până la primul termen de judecată, acordat la data de 18.09.2019.

Astfel, susţinerile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora prin citaţia emisă la 31.07.2019 nu i s-a pus în vedere să timbreze apelul au caracter pur speculativ şi nu relevă vreun viciu de procedură din perspectiva aplicării normelor procedurale.

Aşa cum s-a arătat mai sus, remedierea lipsurilor cererii de apel au fost făcute la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, în procedura reglementată de art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 200 din acelaşi Cod, iar citaţia emisă la 31.07.2019 viza înştiinţarea părţii despre termenul de judecată stabilit în cauză, la 18.09.2019, dată până la care recurenta putea complini lipsa taxei judiciare de timbru.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate şi că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o oblige pe recurentă la plata sumei de 595 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 367/18.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2021.