Autonomy of performance bonus clauses in public enterprise mandate contracts and characterization of OAVT vesting terms as suspensive conditions

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.332.958 RON către reclamant, sumă ce reprezintă contravaloarea rută a componentei variabile a remuneraţiei (opţiunile pentru acţiuni virtuale - OAVT) cuvenite potrivit Contractului de mandat nr. C 158 din 9 mai 2014, precum şi obligarea pârâtei la calcularea şi achitarea tuturor contribuţiilor sociale aferente sumei nete anterior menţionată şi la plata dobânzii legale aferentă sumei rezultate în urma admiterii capătului de cerere nr. x, calculată de la data scadenţei dintre tranşele valorice ce compun suma indicată supra şi până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a deţinut calitatea de membru al Directoratului Transelectrica în baza contractului de mandat nr. C 158 din 9 mai 2014 încheiat cu societatea pârâtă.

Potrivit prevederilor art. 3.3 din contractul de mandat, reclamantul, în calitate de mandatar, beneficiază şi de o componentă variabilă a remuneraţiei, conform Anexei nr. 1 la contract.

Astfel cum se stipulează în Anexa nr. 1 la contractul de mandat, componenta variabilă a remuneraţiei este alcătuită din: o componentă anuală variabilă pentru îndeplinirea cumulativă a unor indicatori de performanţă asumaţi în planul de administrare pentru fiecare an de mandat şi un bonus de performanţă - calculat în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii, determinat potrivit pct. 3 din Anexa nr. 1 la contract.

Tot în cuprinsul Anexei nr. 1 la contractul de mandat au fost detaliate aspectele relevante pentru determinarea valorii OAVT la data acordării acestora, mecanismul de valorificare a acestora, scadenţele dreptului de valorificare a fiecărei tranşe, precum şi modul de calcul a valorii OAVT-urilor la data valorificării acestora pentru care pârâta era obligată să achite contravaloarea acestora (pct. 3.4 - 3.13 din Anexa nr. 1 la contract). Valorificarea OAVT se putea realiza în urma unei cereri scrise pe care persoana îndreptăţită trebuie să o adreseze Comitetului de Nominalizare şi Remunerare din cadrul Transelectrica, la termenele de valorificare stabilite, la încetarea mandatului sau la data expirării OAVT (art. 3.20 din Anexa nr. 1 la contract).

A mai arătat reclamantul că în perioada executării contractului de mandat a primit două certificate, după cum urmează:

(i) Certificatul nr. x din 14 noiembrie 2014 (înscris 2), prin intermediul căruia îi era acordat reclamantului un pachet de 81.633 de OAVT, începând cu data de 15 mai 2014 şi având o valoare de 17,9344 RON/bucată (echivalentul preţului mediu ponderat de tranzacţionare al acţiunilor pe pieţele Regular şi Deal BVB din luna aprilie 2014);

(ii) Certificatul nr. x din 17 noiembrie 2014 (înscris 3), prin intermediul căruia îi era acordat un pachet de 156.000 de OAVT, începând cu data de 15 noiembrie 2014 şi având o valoare de 26,6040 RON/bucată (echivalentul preţului mediu ponderat de tranzacţionare al acţiunilor pe pieţele Regular şi Deal BVB din luna octombrie 2014).

Reclamantul a menţionat că, în acord cu dispoziţiile art. 3.20 din Anexa nr. 1 la contract, a formulat cereri de valorificare a fiecăreia dintre tranşele de OAVT cuvenite, după cum urmează:

- la data de 17 noiembrie 2014, pentru prima tranşă (o treime) din pachetul acordat prin Certificatul nr. x din 14 noiembrie 2014, prin cererea de valorificare nr. x din 17 noiembrie 2014 (înscris 4);

- la data de 12 noiembrie 2015, pentru a doua tranşă (o treime) din pachetul acordat prin Certificatul nr. x din 14 noiembrie 2014, prin cererea de valorificare nr. x din 12 noiembrie 2015 (înscris 5);

- la data de 14 noiembrie 2016, pentru a treia tranşă (o treime) din pachetul acordat prin Certificatul nr. x din 14 noiembrie 2014, prin cererea de valorificare nr. x din 14 noiembrie 2016 (înscris 6);

- la data de 12 noiembrie 2015, pentru prima tranşă (o treime) din pachetul acordat prin Certificatul nr. x din 17 noiembrie 2014, prin cererea de valorificare nr. x din 12 noiembrie 2015 (înscris 7);

- la data de 14 noiembrie 2016, pentru a doua tranşă (o treime) din pachetul acordat prin Certificatul nr. x din 17 noiembrie 2014, prin cererea de valorificare nr. x din 14 noiembrie 2016 (înscris 8).

Pârâta Transelectrica, a susţinut reclamantul, nu a răspuns niciunuia dintre aceste cereri şi nu a dat curs solicitărilor reclamantului de a-i fi achitată contravaloarea certificatelor OAVT în conformitate cu prevederile contractuale, motivând prin Adresa nr. x din 25 octombrie 2017 că s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de a da curs cererii de plată întrucât Hotărârea A.G.A.O. nr. 1 din 23 martie 2015 a Transelectrica, hotărâre prin care s-ar fi stabilit limitele generale ale remuneraţiei membrilor Directoratului ar fi aplicabilă doar pentru viitor, iar nu şi pentru intervalul dintre data numirii reclamantului ca membru al Directoratului şi data adoptării hotărârii, 23 martie 2015.

B.Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2172 din 9 iulie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, apreciind ca neîntemeiat capătul de cerere principal, privind plata bonusului de performanţă şi, faţă de caracterul accesoriu, a respins ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind plata dobânzii legale.

3. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 37-38, art. 39 din O.U.G. nr. 109/2011, art. 1270 C. civ., precum şi potrivit dispoziţiilor contractului de mandat nr. C 158 din 9 mai 2014, indemnizaţia cuprinzând cele două componente, fixă şi variabilă, nu poate depăşi cuantumul total stabilit prin hotărârea A.G.A.O. nr. 1 din 23 martie 2015 a Transelectrica.

Prin hotărârea A.G.A.O. nr. 1 din 23 martie 2015 a Transelectrica, a reţinut tribunalul, s-au stabilit anumite limite generale ale componentei fixe a indemnizaţiei, precum şi limitele generale ale componentei variabile a indemnizaţiei, aceste limite ale componentei variabile fiind stabilite sub limitele prevăzute în contractele de mandat.

Nu s-a stabilit prin hotărârea AGA o limită generală a întregii indemnizaţii, ci limite pentru fiecare componentă, iar, din coroborarea pct. 3.5 şi 3.6 cu pct. 4 din hotărâre rezultă că aceste dispoziţii nu se aplică retroactiv membrilor Directoratului şi ai Consiliului de Supraveghere numiţi anterior acestei hotărâri.

Totodată, prin hotărârea AGA, în sensul Anexei nr. 1, se înţelege hotărârea care era deja emisă la momentul semnării contractului de mandat, în caz contrar, admiţându-se că debitorul (pârâta) ar putea modifica unilateral pentru trecut, oricând, un contract în componenta sa principală - preţul serviciilor, putând astfel transforma, în fapt, obligaţia sa într-una pur potestativă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1270 C. civ.

Aşadar, a arătat tribunalul, această hotărâre AGA nr. 1 din 23 martie 2015 nu se aplică reclamantului şi nu poate constitui un temei pentru reducerea componentei variabile cuvenită reclamantului prin cele două contracte de mandat aşa cum sunt stabilite prin anexele 1.

Independent însă de efectele hotărârii AGOA din 23 martie 2015, tribunalul a considerat întemeiată apărarea de fond a pârâtei Transelectrica, privind imposibilitatea acordării bonusului de performanţă în condiţiile în care reclamantul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate contractual, obiectivele de performanţă asumate, respectiv cei trei indicatori de bază pentru perioada de referinţă nu au fost îndepliniţi cumulativ, nefiind de natură să genereze rentabilitatea acţiunilor societăţii şi pe această bază să se poată opera în sens pozitiv cu formulele de calcul şi determinare a bonusului de performanţă înscrise în clauzele din art. 3.1 - 3.17 din anexa 1 la contract.

A mai reţinut instanţa de fond şi excepţia neexecutării contractului, de vreme ce reclamantul nu a dovedit, deşi sarcina probei îi incumba, potrivit art. 249 C. proc. civ., îndeplinirea indicatorilor de performanţă şi obiectivele trasate de către acţionari, astfel cum rezultă din Planul de administrare, Planul de management 2014 - 2017, Raportul Consiliului de Supraveghere asupra activităţii de administrare în anul 2014 şi 2015, procesul-verbal nr. x din 20 decembrie 2017 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei.

C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea integrală a pretenţiilor sale, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

D.Hotărârea instanţei de apel.

5. Prin decizia civilă nr. 2009A din 2 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii cererii completate şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.106.639,37 RON, reprezentând contravaloarea netă a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite potrivit contractului de mandat nr. C 158 din 9 mai 2014, la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată la data scadenţei fiecărei tranşe şi până la data achitării efective; totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 59.556,32 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial aferente fondului şi apelului.

6. Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin act adiţional contractul de mandat încheiat între părţi a fost completat cu Anexa 1 denumită "Remuneraţia. Indemnizaţia fixă lunară şi componenta variabilă a remuneraţiei cuvenite membrilor directoratului, cheltuieli decontabile", în preambulul acesteia menţionându-se că, în conformitate cu prevederile art. 3 din contract, mandatarul, în calitatea sa de membru al Directoratului, beneficiază de o remuneraţie formulată dintr-o indemnizaţie fixă lunară (pct. 1) şi de o componentă variabilă (pct. 2-4), sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de adunarea generală a acţionarilor.

Potrivit art. 1 din Anexă, indemnizaţia fixă lunară cuvenită mandatarului pe durata aplicării prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 este în cuantum de 6 ori media pe ultimele 12 luni a salariului mediu brut din ramura în care îşi desfăşoară activitatea, comunicat de INS anterior numirii.

Potrivit art. 2.1 şi 2.2 din Anexă, suplimentar indemnizaţiei fixe, mandatarul are dreptul să primească şi o componentă anuală variabilă a remuneraţiei pentru îndeplinirea cumulativă a indicatorilor de performanţă "Timpul mediu de Întrerupere", "EBITDA" şi "Total investiţii" asumate în Planul de management pentru fiecare an de mandat.

Potrivit art. 3.1 mandatarul are dreptul să primească un bonus de performanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii. Mandatarul va primi anual un pachet de 156.000 de opţiuni pe acţiuni virtuale Transelectrica, sens în care Directoratul va emite un certificat.

Potrivit art. 4.1, pentru fiecare an de mandat, membrii Directoratului vor fi îndreptăţiţi să beneficieze împreună de un bonus colectiv de performanţă suplimentară în cuantum de 1,8% din depăşirea indicatorului de performanţă "EBITDA" asumată prin Planul de management.

Instanţa de apel a apreciat că bonusul de performanţă solicitat de reclamant trebuie analizat prin raportare la prevederile actului adiţional referitoare la remuneraţie care au completat şi detaliat atât componenta fixă, cât şi pe cea variabilă.

A reţinut instanţa de apel că nu există nicio clauză contractuală care să prevadă interdependenţa celor trei tipuri de remuneraţie variabilă, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste trei tipuri depindea de atingerea unor indicatori diferiţi: primul tip, depindea de "Timpul mediu de întrerupere", "EBITDA", şi "Total investiţii", al doilea tip de remuneraţie depindea de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica şi cel de-al treilea tip depindea de depăşirea indicatorului de performanţă "EBITDA" şi îndeplinirea indicatorului "Total investiţii".

Faptul că toate cele trei tipuri de remuneraţie au fost reunite sub denumirea de componentă variabilă a remuneraţiei nu înseamnă că acestea sunt interdependente, ci are scopul de a sublinia caracterul variabil, în contrast cu cel fix, a arătat instanţa de apel.

Totodată, instanţa de apel a constatat că nici O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii actului adiţional la contractul de mandat, nu prevedea o astfel de condiţie în ceea ce priveşte componenta variabilă, lăsând la aprecierea adunării generale a acţionarilor modalitatea de determinare a acesteia, astfel cum se prevede în art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011.

Faţă de aceste prevederi legale, instanţa de apel a apreciat ca nefondat considerentul primei instanţe în sensul că art. 37 precizează în mod clar:

"Componenta variabilă se stabileşte pe baza unor indicatori de performanţă financiari şi nefinanciari", din analiza dispoziţiei legale menţionate rezultă că elementele componentei variabile sunt interdependente, indicatorii de performanţă urmărind sustenabilitatea pe termen lung a societăţii, iar indicatorii financiari şi nefinanciari aprobaţi constituie elemente în raport cu care se determină componenta variabilă.

Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat ca întemeiate criticile reclamantului referitoare la greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011 şi greşita interpretare a clauzelor contractuale, întrucât dreptul reclamantului la bonusul de performanţă în temeiul art. 3.1 din Actul adiţional fiind independent de împlinirea condiţiilor prevăzute de art. 2.1 şi art. 4.1 din acesta.

A mai apreciat instanţa de apel că prin emiterea certificatelor de către pârâta Transelectrica a luat naştere dreptul reclamantului la contravaloarea OAVT-urilor corespunzătoare, nemaifiind necesară verificarea de către instanţă a îndeplinirii criteriului de rentabilitate. Astfel, din lectura art. 3.1 şi 3.2 din Actul adiţional rezultă că dreptul la bonusul de performanţă este condiţionat de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica, mandatarului eliberându-i-se un certificat conţinând numărul de OAVT-uri la care are dreptul.

Potrivit art. 3.20 din Actul adiţional, valorificarea OAVT se realizează printr-o cerere scrisă adresată Comitetului de Nominalizare şi Remunerare, oricând la termenele de valorificare stabilite sau la încetarea mandatului din oficiu sau la data expirării OAVT.

Această clauză, a arătat instanţa de apel, instituie doar un termen (ca modalitate a actului juridic) care afectează dreptul deja născut al reclamantului, şi nu o condiţie suspensivă.

Aceasta înseamnă că, odată emis certificatul, la momentul plăţii pârâta nu mai poate invoca neîndeplinirea condiţiilor pentru naşterea dreptului la contravaloarea OAVT-urilor, în sens contrar fiind lipsită de sens juridic emiterea certificatului în favoarea reclamantului, deşi criteriul rentabilităţii nu era îndeplinit sau erau încălcate alte condiţii necesare acordării OAVT-urilor (spre exemplu, lipsa unei hotărâri AGA referitoare la limitarea componentei variabile a remuneraţiei).

Pretenţiile reclamantului sunt întemeiate, a apreciat instanţa de apel şi, având în vedere şi dispoziţiile art. 1535 C. civ. şi pe cele ale O.G. nr. 13/2011 reclamantul este îndreptăţit şi la plata dobânzii legale aferentă, calculată de la data fiecărei tranşe şi până la data achitării efective.

E.Calea de atac împotriva deciziei instanţei de apel.

7. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A., solicitând casarea în totalitate a deciziei atacate, iar în rejudecare pe fondul cauzei, să se dispună menţinerea sentinţei civile nr. 2172 din 9 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

8. Recurenta-pârâtă a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel pentru încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

9. Recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât nu este în concordanţă cu probele administrate şi este nelegală, întrucât instanţa de apel nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele legale de drept material incidente.

10. În mod eronat, apreciază recurenta-pârâtă, instanţa de apel, după ce a constatat condiţionarea bonusului de performanţă de criteriul rentabilităţii acţiunilor, a considerat că nu este necesară verificarea acestui criteriu întrucât indiferent de atingerea sau nu a obiectivului anual asumat, reclamantul este îndreptăţit să primească suma pretinsă cu acest titlu.

11. În mod eronat, a susţinut recurenta, instanţa de apel a apreciat că prin emiterea certificatelor dreptul reclamantului la contravaloarea OAVT-urilor corespunzătoare a luat naştere, nemaifiind necesară verificarea de către instanţă a îndeplinirii criteriului de rentabilitate, după cum, tot în mod eronat, instanţa de apel a constatat şi faptul că odată emis certificatul, la momentul plăţii, pârâta nu mai poate invoca neîndeplinirea condiţiilor pentru naşterea dreptului la contravaloarea OAVT-urilor, considerând că este lipsită de sens juridic emiterea certificatului în favoarea reclamantului, deşi criteriul rentabilităţii nu era îndeplinit.

12. Prin aspectele criticate, consideră recurenta-pârâtă, instanţa de apel a încălcat principiul libertăţii de voinţă exclusive statornicit prin art. 1169 C. civ., întrucât intimatul-reclamant nu a dovedit, conform art. 249 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor pentru a beneficia de bonusul de performanţă, iar art. 3.3 din Contractul de mandat coroborat cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 51/2013 nu poate fi interpretat decât în sensul în care cele 3 elemente ale componentei variabile sunt interdependente.

13. De asemenea, mai susţine recurenta-pârâtă, primul paragraf al Anexei 1 la contract prevede că mandatarul beneficiază de remuneraţia variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de AGA, prevăzute în Planul de Administrare şi preluate în planul de management, intenţia reală a părţilor la momentul încheierii contractului de mandat fiind aceea de a condiţiona plata tuturor componentelor remuneraţiei mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remuneraţiei.

14. Recurenta a arătat că prin Hotărârea AGOA nr. 1 din 23 martie 2015 a Transelectrica s-a fixat limitele generale ale remuneraţiei membrilor Directoratului (punctele 3.1 şi 3.2), acţionarii votând în sensul neaprobării stabilirii datei numirii în calitate de membrii ai Directoratului ca fiind data de la care remuneraţia acordată membrilor Directoratului se încadrează în limitele fixate de AGOA.

Aşa fiind, instanţa de apel a înlăturat, printr-o interpretare greşită, apărările Transelectrica referitoare la faptul că reclamantul revendică suma de bani aferente perioadei anului 2014 şi, parţial, anului 2015, anterioare datei Hotărârii AGA nr. 1 din 23 martie 2015, prin care acţionarii societăţii au decis că bonusul de performanţă nu se poate valorifica retroactiv, ci doar de la data acestei hotărâri.

15. A mai apreciat recurenta că răspunderea contractuală este supusă principiului disponibilităţii, în sensul că părţile pot conveni în orice mod înlăturarea sau diminuarea acesteia, chiar şi în condiţiile în care au stipulat, în mod expres, în contract, cazurile de răspundere, întrucât creditorul are dreptul de a uza de mijloacele legale pentru a-şi acoperi prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale.

Prin urmare, aplicând acest principiu, Transelectrica se află în situaţia clară în care şi-a exercitat dreptul de a nu achita sume necuvenite ulterior constatării neîndeplinirii performanţei.

S-a învederat de către recurentă că suplimentar, Compania, prin membrii organelor de conducere, a conceput contractele astfel încât să se înţeleagă faptul că sumele sunt interdependente, chiar dacă acestea au fost enumerate distinct, însă topica şi construcţia gramaticală nu pot fi confundate cu diviziunea obligaţiilor asumate.

16. Totodată, a susţinut recurenta, proba neexecutării obligaţiilor este uşor de administrat, situaţiile financiare consolidate demonstrând că nu există performanţă din partea intimatului, activitatea desfăşurată de către intimatul-reclamant şi mijloacele utilizate au fost insuficiente şi necorespunzătoare, aflându-ne din punct de vedere legal, în situaţia neexecutării obligaţiilor de mijloace, rezultatul urmărit nefiind obţinut.

17. Recurenta-pârâtă a arătat că justificarea sa, ca şi condiţie a răspunderii contractuale, rezidă în primul rând în imposibilitatea obiectivă de a proceda la încadrarea remuneraţiei totale între o limită minimă şi maximă, astfel cum au stabilit părţile contractual. De altfel, încadrarea remuneraţiei în limite generale aprobate de AGA a fost acceptată de către intimatul-reclamant încă de la semnarea contractului de mandat, astfel încât acesta ar fi trebuit să aibă aşteptări rezonabile de stabilire a acestor limite de către mandant, ori să renunţe la mandatul acordat.

18. În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel a dat o interpretare eronată acordării bonusului de performanţă atunci când a constatat că simpla emitere a certificatului OAVT echivalează cu recunoaşterea îndeplinirii criteriilor de acordare a bonusului de performanţă şi obligă Compania la plata acesteia, deoarece pachetul de OAVT la acordare nu are nicio valoare (sunt opţiuni pe acţiuni virtuale), dar urmează să obţină o valoare concretă la momentul valorificării, odată cu depunerea cererii de valorificare, dependent de îndeplinirea indicatorilor de performanţă asumaţi contractual şi prin Planul de Administrare.

Dacă s-ar admite, a mai susţinut recurenta, că fiecare element al componentei variabile a remuneraţiei este autonom, atunci mandatarii, în speţă intimatul, ar putea urmări în exercitarea mandatului său doar propriile sale interese, iar nu pe cele ale Transelectrica astfel cum s-a obligat prin contractul de mandat.

19. În fine, a apreciat recurenta-pârâtă, interpretarea conform căreia prin Raportul Comitetului de Nominalizare şi Remunerare din cadrul Consiliului de Supraveghere al CNTEE Transelectrica S.A. s-ar recunoaşte intimatului-reclamant dreptul la bonusul de performanţă, ca urmare a menţionării în cuprinsul său a unor menţiuni cu privire la rentabilitatea acţiunilor, este total greşită.

Acest raport se întocmeşte în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2011, iar analiza financiară consolidată nu poate fi confundată cu recunoaşterea selectivă a anumitor presupuse obligaţii, raportarea financiară cuprinzând şi inserarea unor sume incerte, solicitate de anumiţi terţi, însă aceasta face parte din estimarea bugetului anual.

F. Apărările intimatului-reclamant.

20. La data de 8 aprilie 2020 intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând anularea recursului formulat de recurenta-pârâtă, ca nemotivat, în măsura în care motivarea dezvoltată în fapt nu se încadrează în niciuna dintre tezele alternativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, intimatul a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei civile nr. 2009 A din 2 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat intimatul că cererea de recurs nu cuprinde nici un argument în sensul nelegalităţii deciziei recurate, recurenta dezvoltând exclusiv motive de netemeinicie a hotărârii, conform cărora această hotărâre nu ar fi în concordanţă cu probele administrate, după cum hotărârea este nelegală prin modul în care instanţa de apel a înţeles să interpreteze efectele clauzelor contractuale.

Mai mult, a susţinut intimatul-reclamant, deşi recurenta-pârâtă a invocat pentru prima dată în recurs dispoziţiile art. 1169 C. civ., pretinzând o încălcare a acestui text de lege de către instanţa de apel, aceasta nu face altceva decât să reitereze în cadrul dezvoltării acestui argument propriile sale apărări din fond şi apel, fără nici cea mai vagă legătură cu motivul de nelegalitate invocat.

21. Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, la data de 24 aprilie 2020, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului şi respingerea apărărilor formulate pe fondul cauzei.

G. Considerentele instanţei de recurs.

22. Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

23. Prin încheierea din 19 noiembrie 2020 s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant şi s-a admis în principiu recursul.

24. Înalta Curte, analizând recursul, din perspectiva criticilor formulate, constată recursul nefondat pentru considerentele ce succed.

25. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Criticile aduse de către recurenta-pârâtă hotărârii atacate constau în interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1169 C. civ. - referitoare la principiul libertăţii contractuale, în sensul că, înlăturând apărările Companiei şi reţinând dreptul reclamantului, în condiţiile în care acesta nu a dovedit, conform art. 249 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor pentru a beneficia de bonusul de performanţă, instanţa de apel nu a ţinut seama de voinţa reală a părţilor la încheierea contractului de mandat, ignorând, totodată, principiul consensualismului care aduce în faţa părţilor contractante asumarea echilibrului contractual înăuntrul şi în afara formei scrise, precum şi principiul disponibilităţii care guvernează răspunderea contractuală, în sensul că părţile pot conveni în orice mod înlăturarea sau diminuarea acesteia, chiar şi în condiţiile în care au stipulat în mod expres, în contract, cazurile de răspundere.

26. Art. 1169 C. civ. dispune în sensul că "Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordine publică şi de bunele moravuri".

Înalta Curte constată că analiza întreprinsă de către instanţa de prim control judiciar se întemeiază pe prevederile contractului de mandat nr. C 158 din 9 mai 2014 astfel cum au fost completate prin act adiţional, respectiv cu Anexa 1 denumită "Remuneraţia. Indemnizaţia fixă lunară şi componenta variabilă a remuneraţiei cuvenite membrilor directoratului, cheltuieli decontabile".

Instanţa de apel, în analiza efectuată, a redat întocmai clauzele contractuale, precum şi dispoziţiile incidente din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii actului adiţional. În baza acestora instanţa de apel a concluzionat în sensul că dreptul reclamantului la bonusul de performanţă în temeiul art. 3.1 din Actul adiţional este independent de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2.1 şi art. 4.1 din acesta, mandatarul având dreptul să primească bonusul de performanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii, sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de AGA.

27. Instanţa de apel a constatat, de asemenea, că reclamantului i s-au recunoscut drepturile prin cele 5 certificate emise de către pârâtă, valorificarea OAVT-urilor urmând a se realiza printr-o cerere adresată Comitetului de Nominalizare şi Remunerare, oricând la termenele stabilite pentru valorificare sau la încetarea mandatului din oficiu sau la data expirării OAVT.

28. Instanţa de apel a apreciat, totodată, că această clauză contractuală stipulată în art. 3.20 din Actul adiţional instituie doar un termen care afectează dreptul deja născut al reclamantului, şi nu o condiţie suspensivă.

29. Recurenta-pârâtă susţine, contrar celor reţinute de către instanţa de apel, că emiterea certificatelor de acordare a OAVT-urilor nu are nicio valoare, ci obţine o valoare concretă odată cu depunerea cererii de valorificare, începând cu luna noiembrie a fiecărui an, în strânsă legătură cu îndeplinirea indicatorilor de performanţă.

30. Înalta Curte constată că nu poate fi primită această afirmaţie a recurentei-pârâte întrucât, potrivit propriilor susţineri, astfel cum au fost constant formulate pe parcursul judecării litigiului, începând cu întâmpinarea depusă în dosarul tribunalului (fila x, vol. I), prin contractul de mandat părţile au convenit asupra dreptului mandatarului de a primi şi o componentă anuală variabilă a remuneraţiei, precum şi un bonus de performanţă, în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica, ce va fi determinat potrivit paragrafelor 3.2 - 3.21 din Anexa nr. 1 la contract, fiind indicată atât modalitatea de valorificare, forma de calcul şi fiind prestabilite termenele, scadenţele dreptului de valorificare a fiecăreia dintre tranşe.

Potrivit dispoziţiilor art. 1412 alin. (1) C. civ., termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei.

Deşi susţine, în mod eronat că scadenţele de valorificare a OAVT-urilor ar fi altele decât cele menţionate expres în Anexa nr. 1 la contract, recurenta-pârâtă recunoaşte că obligaţia sa de plată era exigibilă la anumite date, ulterioare emiterii pachetelor de OAVT-uri (certificatelor), ceea ce confirmă justeţea celor reţinute de către instanţa de apel.

31. Potrivit paragrafului 3.20 din Anexa 1 la contract, astfel cum a constatat instanţa de apel, "Valorificarea OAVT se realizează printr-o cerere scrisă adresată Comitetului de Remunerare, oricând la termenele de valorificare stabilite mai sus (paragrafele 3.14 - 3.17) sau la încetarea mandatului din oficiu sau la data expirării OAVT".

32. Ne regăsim, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel, în prezenţa unui termen cert, care a fost determinat cu precizie prin acordul părţilor prin referire atât la date calendaristice, cât şi la evenimente precis situate în timp, nelăsând loc la interpretări.

33. În acord cu prevederile contractuale precitate, ce exprimă voinţa părţilor este şi soluţia instanţei de apel care a constatat corect că dreptul la acordarea bonusului de performanţă s-a născut pentru intimatul-reclamant odată cu emiterea certificatelor pentru pachetele de OAVT-uri, iar recurenta-pârâtă are obligaţia de a-şi îndeplini întocmai cele asumate prin contract, în sensul plăţii la scadenţă, urmare a cererilor adresate de către reclamant în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3.20 din Anexa nr. 1 la contract, pârâta nemaiputând invoca neîndeplinirea condiţiilor pentru naşterea dreptului reclamantului la contravaloarea OAVT-urilor.

34. Potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ., "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege".

Din analiza întreprinsă de către instanţa de apel a rezultat că, potrivit contractului încheiat între părţi, astfel cum a fost completat prin actul adiţional, cuprinzând Anexa nr. 1 la contract, pentru fiecare element al componentei variabile a remuneraţiei cuvenite intimatului-reclamant sunt stabilite condiţii şi critici distincte de acordare şi modalităţi diferite de stabilire/calcul etc. astfel încât pentru stabilirea drepturilor cuvenite acestuia în temeiul clauzei stipulate la paragraful 3.1 din Anexa nr. 1, de acordare a bonusului de performanţă, nu prezintă relevanţă realizarea celorlalţi indicatori de performanţă menţionaţi la paragraful 2.1 - 2.4 şi 4.1 - 4.3 din Anexa nr. 1.

Instanţa de apel a constatat că atât clauzele contractuale, cât şi dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 nu prevăd o interdependenţă a elementelor componentei variabile a remuneraţiei, bonusul de performanţă nefiind inclus în cadrul indicatorilor de performanţă, calculul acesteia fiind în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica şi este determinat riguros, prin formele clare de calcul, asemănătoare profitului acţionarilor societăţii, plata bonusului de performanţă nefiind condiţionată de îndeplinirea niciunui alt obiectiv sau indicator, emiterea certificatelor dând naştere dreptului reclamantului la valorificare, în conformitate cu prevederile contractuale.

35. Cele constatate de către instanţa de apel din analiza probatoriilor administrate, respectiv a contractelor şi celorlalte înscrisuri depuse în probatoriu, nu pot fi cenzurate de către instanţa de recurs, nefiind săvârşit de către instanţa de apel nici un act de încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material, ci doar o statuare cu privire la situaţia de fapt asupra căreia instanţa de apel este suverană.

36. Prin criticile formulate recurenta-pârâtă nu face referire, de altfel, la vreo încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel, ci reiterează apărările în fapt pe care le-a susţinut în faţa instanţelor de fond cu privire la elemente de fapt referitoare la executarea contractului, modalitatea de îndeplinire şi executare a obligaţiilor asumate, criterii de realizare şi îndeplinire a unor indicatori, aspecte care nu converg spre demonstrarea nelegalităţii hotărârii atacate, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

37. Având în vedere considerentele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 451 - 453 C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2923,64 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 2009 A din 2 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. la plata sumei de 2.923,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 25 februarie 2021.