Cancellation appeal annulled as informă for failing to articulate grounds under mandatory pleading requirements

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 310 din 6 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008, s-a constatat nulitatea cererii de recurs declarată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 80 din 19 septembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Individual Executor Judecătoresc B., conform art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. de la 1865.

În fundamentarea acestei decizii, s-a reţinut, în esenţă, că nu au fost respectate dispoziţiile art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora, "orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor …" .

S-a arătat că la data de 19 octombrie 2017 recurentul A. a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o cerere de recurs care este, de fapt, o fişă generată de sistemul Ecris ce priveşte informaţiile generale referitoare la dosarul nr. x/2008, asupra căruia autorul căii de atac a făcut unele menţiuni, care însă nu pot fi calificate a reprezenta motive de recurs sau o dezvoltarea a acestora, în sensul celor statuate de art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Prin urmare, s-a constatat că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici care să vizeze decizia atacată, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Împotriva deciziei nr. 310 din 6 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008, la data de 11 februarie 2020, s-a formulat o cale de atac, înregistrată pe rolul aceleiaşi secţii ca fiind contestaţie în anulare, conform rezoluţiei din data de 12 februarie 2020.

În concret, s-au depus fişe generate de sistemul Ecris ce privesc informaţiile generale referitoare la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava, dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Suceava şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Suceava, în cuprinsul cărora au fost inserate menţiuni ale autorului căii de atac.

Analizând cu prioritate condiţiile privind regularitatea formulării cererii de contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 112 şi art. 133 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Dispoziţiile legale care reglementează contestaţia în anulare sunt de strictă interpretare şi aplicare, atât în privinţa condiţiilor de admisibilitate, cât şi în privinţa motivelor de exercitare a acestei căi de atac.

Verificând regularitatea sesizării instanţei, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 112 din C. proc. civ. de la 1865 cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază.

Caracterul imperativ al cerinţei anterior menţionate rezultă din dispoziţiile art. 133 alin. (1) din acelaşi cod care sancţionează cu nulitatea cererea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Întrucât este vorba de norme de drept comun, acestea sunt aplicabile, atât căilor de atac de reformare, cât şi căilor de atac în retractare.

Aplicând aceste dispoziţii legale în materia contestaţiei în anulare, se constată că indicarea şi dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare reprezintă o cerinţă obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de contestaţie în anulare, cerinţă a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea instanţei de retractare de a analiza cererea cu care a fost învestită.

Verificând cerinţele formale ale actului de sesizare a instanţei, se constată că în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare formulate în prezenta cauză nu pot fi identificate motive care să poată fi încadrate în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Din modul în care a fost redactată calea de atac, rezultă că aceasta nu îndeplineşte cerinţa imperativă impusă de dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ. de la 1865 privitoare la motivarea cererii.

Astfel, caracterul nestructurat al cererii de contestaţie în anulare formulate în prezenta cauză determină imposibilitatea instanţei supreme de a stabili limitele învestirii sale.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale anterior evocate, care sancţionează cu nulitatea cererea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, se constată că prezenta cerere de contestaţie în anulare formulată de contestator nu îndeplineşte cerinţele formale impuse de lege pentru validitatea sa.

Prin urmare, având în vedere că autorul căii de atac nu s-a conformat obligaţiei legale de a formula o cerere de contestaţie în anulare care să cuprindă toate menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din acelaşi act normativ şi să anuleze, ca informă, cererea de contestaţie în anulare formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca informă cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 310 din 6 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.