Territorial jurisdiction for civil liability claims: plaintiff's choice of forum where the illicit act occurred in alternative competence

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la 22 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., în calitate de foşti asociaţi ai D. S.R.L., solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 111.500 RON, reprezentând daune interese pentru lipsa de folosinţă a autoturismului marca x, stabilite prin decizia nr. 1056/2017 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă, obligarea pârâţilor la plata sumei de 7.455 RON, reprezentând cheltuieli de judecata din cele trei faze procesuale, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 996 şi următoarele C. civ.

Pârâţii B. şi C. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei fie în favoarea Judecatoriei din Biberbach Germania, fie în favoarea Judecătoriei Arad, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâţilor, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 1834 din 30 iulie 2020, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Arad.

În esenţă, Judecătoria Sibiu a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecata se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îsi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel, iar conform prevederilor art. 112 din acelaşi cod, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia. A mai reţinut că pârâtul B. are domiciliu în Germania, iar C. are domiciliul în Arad, judeţul Arad. Faţă de invocarea excepţiei cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că Judecătoria Arad este competentă în soluţionarea cauzei.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Arad.

La termenul de judecată de la 24 septembrie 2020, reclamanta A. S.R.L. a precizat că îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 1349 C. civ.. Faţă de acest temei, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 3372 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Judecătoria Arad, secţia Civilă a reţinut că acţiunea are ca obiect răspunderea civilă delictuală a pârâţilor faţă de reclamantă pentru fapta ilicită reprezentată de dizolvarea şi lichidarea societăţii D. S.R.L. de către pârâţi, cu rea - credinţă, deşi aceştia aveau cunoştinţă de existenţa unei datorii a societăţii faţă de reclamantă, rezultată din decizia civilă nr. 1056/2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016. S-a mai reţinut că din interpretarea coroborată a art. 107 alin. (1) cu art. 112 C. proc. civ., rezultă că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia. Apreciind că în cauză este vorba de o competenţă teritorială alternativă, instanţa a stabilit că sunt aplicabile şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod, în afara celor două instanţe indicate mai sus, în cazul acţiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, fiind competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Întrucât presupusa fapta ilicită - fie dizolvarea societăţii care avea sediul în localitatea Şelimbăr, fie reţinerea autoturismului reclamantei în aceeaşi localitate - s-a produs în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu, instanţa a reţinut că aceasta a devenit instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, prin alegerea de competenţă pe care reclamanta a făcut-o în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Arad, secţia Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa teritorială instanţele trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie şi anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor, în calitate de foşti asociaţi ai D. S.R.L., la plata prejudiciului cauzat de această societate, reprezentând daune interese şi cheltuieli de judecată, prejudiciu la acoperirea căruia societatea D. S.R.L. a fost obligată printr-o hotărâre definitivă. Cererea formulată are natura unei acţiuni în răspundere civilă delictuală, fapta ilicită fiind aceea că autoturismul, proprietatea societăţii reclamante, a fost reţinut în mod nejustificat de D. S.R.L. în unitatea de service din localitatea Şelimbăr, judeţul Sibiu, ulterior pârâţii solicitând dizolvarea şi lichidarea societăţii D. S.R.L., cu sediul în aceeaşi localitate. În cadrul acestei proceduri, pârâţii nu au precizat că societatea ce urma a fi dizolvată avea o datorie faţă de reclamantă.

Faţă de obiectul acţiunii, se constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. În speţă, fapta ilicită s-a produs în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, astfel cum s-a arătat mai sus.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Sibiu.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.