Directors' liability claim revived: appellate time-bar ruling quashed and remanded for reinstatement review

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Din examinarea recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2010 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2010, reclamanta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A. a chemat în judecată pârâţii A., fost Director General al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., B., C., fost Director comercial al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paraţilor la plata sumei totale de 38.153,71 RON, reprezentând prejudiciul patrimonial cauzat societăţii reclamante ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la atribuţiile lor, precum si pentru nerespectarea obligaţiilor care le-au revenit in baza mandatului încredinţat de către acţionari, prin actul constitutiv sau prin intermediul adunării generale, cu ocazia achiziţionării unui utilaj terasier şi obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

Prin sentinţa civilă nr. 113 din 22 decembrie 2016, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins ca tardive excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată.

A respins ca neîntemeiate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procedurale pasive şi excepţia lipsei obiectului cererii.

A admis în parte acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. A obligat pârâţii în solidar către reclamantă la plata sumei de 171.723,71 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pârâţii în solidar către reclamantă la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

La data de 14.01.2020, B., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia S.A., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 113 din 22 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, menţinută prin decizia civilă nr. 786 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, precum şi suspendarea executării sentinţei civile nr. 113/2016 a Tribunalului Gorj pe durata desfăşurării procesului în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 75 din data de 29.06.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au respins cererile de disjungere formulate în cauză de A., C. şi B..

S-au respins cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondate.

S-au încuviinţat cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenţi A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 113/22.12.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul civil nr. x/2010, menţinută prin decizia civilă nr. 786 din 26.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

A fost schimbată sentinţa civilă nr. 113 din 22.12.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul civil nr. x/2010, menţinută prin decizia civilă nr. 786 din 26.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3368 din 19.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii acţiunii de pretenţii formulată de reclamanta Complexul Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâţii A., C. şi B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2020 intimatul C. a invocat excepţia tardivităţii declarării apelului.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 568 din 17 noiembrie 2020, a respins apelul formulat de S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., ca tardiv formulat.

În pronunţarea acestei decizii instanţa de prim control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Revizuenţii au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 113/2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2010, invocând ca şi motive de revizuire atât dispoziţiile C. proc. civ. din 1865 cu modificările ulterioare (art. 322 pct. 5), cât şi pe cele ale Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. (art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6). Au susţinut că sentinţa s-a fundamentat pe considerentele unor hotărâri penale, care au fost ulterior desfiinţate.

Prin sentinţa civilă nr. 75 din data de 29.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, au fost admise cererile de revizuire, sentinţa fiind pronunţată cu apel, fără a se menţiona vreun termen.

Curtea a constatat că aplicabile litigiului sunt dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, cu modificările ulterioare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 328 C. proc. civ., a reţinut că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, Curtea a constatat că sentinţa civilă nr. 75 din data de 29.06.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost comunicată apelantei S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., la data de 04.09.2020, conform dovezii de comunicare a sentinţei aflată la dosarul de fond iar apelanta a declarat apel la data de 29.09.2020, astfel cum reiese din dovada înaintării şi înregistrării cererii de apel, existentă la dosar apel.

În considerarea acestor determinări, Curtea a constatat că termenul de declarare şi motivare a apelului, calculat pe zile libere conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ. era împlinit la data declarării căii de atac şi că în cauză intervine sancţiunea decăderii conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., apelanta nefăcând dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa să depună apelul în termen.

Curtea a mai reţinut că neindicarea de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a termenului de declarare a apelului nu are nici un efect în ceea ce priveşte curgerea termenului de exercitare a căii de atac, deoarece el este reglementat de lege, fiind astfel un termen legal, nu unul judiciar, iar repunerea de drept în termen, invocată de către apelantă, nu poate fi reţinută, aceasta fiind prevăzută de dispoziţiile noii legi de procedură, neaplicabile însă cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A.

Recurenta şi-a subsumat criticile motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate recurenta arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că instanţa de fond avea obligaţia, din perspectiva prevederilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ., de a arăta în hotărârea pronunţată, în partea finală a dispozitivului, dacă hotărârea este executorie, calea de atac ce trebuie exercitată, termenul de exercitare.

Precizează recurenta că, faţă de faptul că instanţa de fond a aplicat dispoziţiile noului C. proc. civ., a apreciat că şi calea de atac a apelului se exercită în termenul reglementat de art. 468 din noul C. proc. civ.. Arată recurenta că, dat fiind faptul că instanţa de apel a aplicat dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, a considerat oportun să formuleze cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, cerere care i-a fost respinsă.

Recurenta apreciază că aplicarea diferită a legii de procedură, în timp, de către cele două instanţe nu îi poate fi imputată şi că instanţa de control judiciar putea să facă aplicabilitatea prevederilor art. 457 din noul C. proc. civ. conform căruia, indicarea greşită de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauză de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitată cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.

Recurenta concluzionează în sensul că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Intimaţii C. şi A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte legea de procedură aplicabilă, Înalta Curte reţine că aceasta este cea în temeiul căreia a fost soluţionată acţiunea a cărei judecată a fost finalizată prin sentinţa civilă nr. 113/2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2010, respectiv C. proc. civ. de la 1865.

Evocata sentinţă a format obiectul cererii de revizuire soluţionată prin sentinţa ce a format obiectul apelului în care s-a pronunţat decizia recurată.

În acest context, legea de procedură aplicabilă litigiului, pe tot parcursul său procesual, este cea reglementată de C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Din această perspectivă, sub aspectul încadrării în drept a criticilor formulate, este de relevat faptul că argumentaţia adusă în sprijinul motivului de nelegalitate invocat permite examinarea deciziei atacate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este supus analizei modul în care instanţa de control judiciar a aplicat dispoziţii de ordin procesual.

Procedând la examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept procesual aplicabile, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, sunt de reţinut următoarele aspecte.

Aplicarea legilor de procedură civilă în timp este un principiu care guvernează acţiunea normelor de drept procesual civil într-o perioadă de timp determinată.

Legile de procedură civilă produc efectele în vederea cărora au fost edictate de la data intrării în vigoare şi până la abrogare.

Instanţa de revizuire a pronunţat hotărârea apelată cu aplicarea incorectă a legii de procedură, respectiv noul C. proc. civ., fapt ce a îndreptăţit-o pe apelantă să promoveze calea de atac în termenul reglementat de art. 468 din noul C. proc. civ.

În contextul arătat, recurentei nu-i poate fi imputată nerespectarea termenului de declarare a apelului, sens în care instanţa de apel are obligaţia să reconsidere cererea de repunere în termen formulată de recurenta-apelantă din perspectiva dreptului procesual aplicabil litigiului în ansamblul său.

Împrejurarea că în hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire nu se indică calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată nu are efect în ceea ce priveşte curgerea acestui termen întrucât acesta are reglementare legală.

Soluţionând cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului şi excepţia de tardivitate a declarării apelului cu ignorarea efectelor pe care le-a produs aplicarea inadecvată a legii de procedură de către instanţa de revizuire asupra termenului în care recurenta apelantă a înţeles să-şi promoveze calea de atac, instanţa de apel a provocat recurentei-apelante o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.".

Aşadar, pentru motivele ce preced Înalta Curte constată că, prin pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de repunere în termen şi de respingere a apelului ca tardiv formulat, instanţa de apel a produs recurentei o vătămare concretizată în încălcarea dreptului acesteia la apărare, precum şi a dreptului la un proces echitabil în sensul relevat şi de jurisprudenţa CEDO.

Aşadar, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aspect ce relevă astfel caracterul fondat al criticilor subsumate de recurentă motivului de casare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi care vizează, în esenţă, încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Nulitatea reprezintă o sancţiune ce determină ineficienţa actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfăşurare a procesului civil şi care se răsfrânge adeseori şi asupra actelor ulterioare, ori lipsa condiţiilor sau elementelor necesare pentru existenta şi efectele actului. Conform art. 179 alin. (1) prima teză şi alin. (3) C. proc. civ., actul de procedură nul este desfiinţat în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Dreptul la apărare a fost consacrat la rang de principiu în art. 13 din C. proc. civ., aceasta însemnând că dreptul este garantat în tot cursul procesului prin modul de organizare a instanţelor judecătoreşti, prin legile de procedură şi prin asistenţa judiciară.

Potrivit art. 24 din Constituţie, republicată, dreptul la apărare este garantat, în sensul că, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea, art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede că dreptul la apărare este garantat în acelaşi sens. Consacrarea expresă a principiului dreptului la apărare este importantă şi sub aspect practic deoarece judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege, conform art. 20 C. proc. civ.

Rolul apărării rezultă şi din consacrarea în art. 2 alin. (2) din Legea 51/1995 a faptului că: "Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului." Dreptul la apărare poate fi analizat din două puncte de vedere. În sens material, prin drept la apărare se înţelege ansamblul prerogativelor recunoscute de lege părţilor în vederea susţinerii intereselor lor, incluzând astfel posibilitatea de a lua cunoştinţa de actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a exercita căile legale de atac, etc. Din punct de vedere formal, dreptul la apărare poate fi definit ca reprezentând posibilitatea recunoscută de lege părţilor de a-şi angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede în art. 6, pct. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil:"Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege[…]".

Constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva criticilor, analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi care se referă, în esenţă, la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte, în considerarea efectelor nulităţii actului de procedură examinat, va admite recursul recurentei, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

În rejudecare, instanţa de apel va avea obligaţia să reconsidere cererea de repunere în termen formulată de recurenta-apelantă şi legea de procedură aplicabilă litigiului, în ansamblul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 568/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2021.