Recurs for non-subsistence of civil proceedings following criminal discontinuation: failure to frame illegality grounds under Art. 488 CPC and inapplicability of cassation for post-judgment factual changes

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 2 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. - prin procurator B. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 500.000 euro, cu titlul de daune morale şi 150.000 RON daune materiale, rezultate în urma accidentului rutier din data de 28 mai 2015.

În drept, a fost invocată Legea nr. 136/1995, Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 şi C. civ.

Pârâta S.C. C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoana fără calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 7090/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro daune morale şi 10.000 RON daune materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 831/2017 din 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, formulată de reclamanta A., în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum redus la 1.000 RON.

Împotriva încheierii din 7 iunie 2016 şi a sentinţei civile nr. 7090/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin încheierea din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate cererile de repunere a cauzei pe rol şi de revenire asupra măsurii suspendării privind judecata apelului formulat de apelanta C. S.A.

La 2 martie 2020, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2019, şi a încheierii din 4 mai 2018 ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI civilă, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, revenirea asupra măsurii suspendării, iar pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună reluarea judecăţii apelului.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, la data de 30 septembrie 2019, a formulat cerere de repunere pe rol şi de reluare a dezbaterilor, respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 13 decembrie 2019, în motivarea acestei încheieri reţinându-se că nu există dovada caracterului definitiv al Ordonanţei nr. 4397/P din 15 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, depusă la dosarul cauzei în cadrul şedinţei de judecată din 13 decembrie 2019.

În acest sens, recurenta a susţinut că, prin această ordonanţă a fost dispusă clasarea pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi renunţarea la urmărirea penală pentru săvârşirea de uz de fals, urmând ca, pentru cea de-a doua soluţie, să fie trimisă cauza către Judecătoria Râmnicu Vâlcea în vederea confirmării soluţiei de renunţare la urmărirea penală.

Prin încheierea penală nr. 61 din 28 ianuarie 2020, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost confirmată soluţia de renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţa evocată.

Aşadar, s-a învederat că prin încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia se cerceta falsificarea poliţei RCA.

Prin Ordonanţa din 15 noiembrie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus clasarea, respectiv renunţarea la urmărirea penală, iar prin încheierea penală nr. 61 din 28 ianuarie 2020, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost confirmată renunţarea la urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2016, dosar ce a constituit motivul suspendării.

Având în vedere aceste aspecte, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea cererii de recurs, cu consecinţa constatării încetării cauzei care a provocat suspendarea şi reluarea dezbaterilor în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

La data de 25 mai 2020, intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a susţinut că recursul este nul, raportat la faptul că recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de apel pentru aceleaşi considerente pe care le-a avut în vedere atunci când a criticat soluţia primei instanţe.

În consecinţă, s-a susţinut că motivele invocate în recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel făcând o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză.

La 11 iunie 2020, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3.11.2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii susţinând că recursul este motivat.

La termenul din 23 februarie 2021, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1), "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 şi a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 sau art. 413 alin. (3) C. proc. civ. privind suspendarea judecăţii.

Prin cererea de recurs, recurenta a făcut referire la etapele parcurse în dosarul penal fără a formula şi criticile de nelegalitate a încheierilor recurate, prin care s-a suspendat cursul judecăţii şi s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs şi, procedându-se la o verificare a cererii de recurs, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta neaducând critici concrete încheierilor recurate, motivele invocate neavând legătură cu motivarea instanţei de apel cu privire la suspendarea judecării cauzei.

Recurenta se limitează să se prevaleze de efectele încheierii penale nr. 61/28.01.2020 de confirmare a renunţării la urmărirea penală, care poate fi valorificată procesual printr-o cerere de revenire asupra măsurii suspendării, în temeiul art. 413 alin. (3) C. proc. civ., de competenţa instanţei care a dispus această măsură, fără a putea fi calificată drept un motiv de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., de strictă interpretare, din moment ce este pronunţată ulterior încheierilor atacate cu recurs.

Prin urmare, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală, din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., nu poate fi realizată.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinare, şi, în consecinţă, va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 şi a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte va respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 şi a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2021.