Territorial jurisdiction for labor disputes: absence of active coparticipation precludes derogation from exclusive competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction between the Cluj and Vrancea Tribunals, definitively establishing the Vrancea Tribunal's exclusive competence to adjudicate the labor dispute. The case involved employees of a national anti-drug agency who sought to have their positions classified as hazardous work, similar to special status civil servants, but the two tribunals disagreed on territorial jurisdiction after the initial court dismissed two claimants residing in Vrancea County based on their domicile. Applying Article 135 of the Code of Civil Procedure to resolve the conflict, the High Court analyzed whether the claims constituted a valid active joinder of parties under Article 59 of the Code of Civil Procedure. The Court determined that because each plaintiff asserted rights derived from their individual labor relationship without a sufficiently close connection to the rights of the other co-plaintiffs, no substantive active coparticipation existed. Consequently, the derogation from exclusive territorial competence for labor disputes under Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011 did not apply, and jurisdiction reverted to the tribunal where the claimants performed their work.
Legislator headnote
AI generatedart. 59 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011; Territorial jurisdiction for labor disputes: absence of active coparticipation precludes derogation from exclusive competence: The case involved employees of a national anti-drug agency who sought to have their positions classified as hazardous work, similar to special status civil servants, but the two tribunals disagreed on territorial jurisdiction after the initial court dismissed two claimants residing in Vrancea County based on their domicile. Applying Article 135 of the Code of Civil Procedure to resolve the conflict, the High Court analyzed whether the claims constituted a valid active joinder of parties under Article 59 of the Code of Civil Procedure. The Court determined that because each plaintiff asserted rights derived from their individual labor relationship without a sufficiently close connection to the rights of the other co-plaintiffs, no substantive active coparticipation existed. Consequently, the derogation from exclusive territorial competence for labor disputes under Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011 did not apply, and jurisdiction reverted to the tribunal where the claimants performed their work.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale angajaţii Agenţiei Naţionale Antidrog, menţionaţi în preambulul cererii, au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională Antidrog solicitând obligarea acesteia la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare în vederea stabilirii pentru reclamanţi a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiţii deosebite, similar personalului instituţiei cu atribuţii asemănătoare celor ale reclamanţilor, dar încadrate ca funcţionari publici cu statut special.
Tribunalul Cluj a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanţii care au domiciliul pe raza judeţului Vrancea, respectiv A. şi B., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. de dosar x/2020
Prin sentinţa civilă nr. 1963/07.10.2020 Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa s-a raportat la domiciliul sau reşedinţa părţilor şi la locul în care prestează munca, făcând o interpretare a dispoziţiilor relevante din Codul muncii, Legea nr. 62/2011 şi din C. proc. civ., ajungând astfel la concluzia că revine Tribunalului Vrancea competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi B., în raport cu domiciliul acestora.
Cauza a fost înregistrată la data de 06.11.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.
Prin sentinţa nr. 537/2020 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vrancea, invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj. A fost constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Vrancea şi Tribunalul Cluj şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, cererea de chemare în judecată a fost introdusă de angajaţi în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, aceştia formulând pretenţii identice în contradictoriu cu angajatorul, pretenţii justificate pe o cauză juridică identică, şi anume, natura activităţilor prestate.
Reclamanţii din cauză au ales să introducă cererea împreună cu ceilalţi reclamanţi pe rolul Tribunalului Cluj, instanţă competentă teritorial în privinţa acelora dintre titularii cererii de chemare în judecată care au domiciliul şi locul de muncă în circumscripţia acestei instanţe.
Tribunalul Vrancea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 decembrie 2020.
Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecăţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind unele drepturi derivând din raporturi de muncă.
Cauza a fost disjunsă în ce-i priveşte pe reclamanţii A. şi B., cu locul de muncă în judeţul Vrancea, fiind astfel format prezentul dosar.
Potrivit art. 269 din Codul muncii, conflictele de muncă se judecă de către instanţa competentă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, în timp ce art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind, deci, reglementată în mod expres competenţa teritorială exclusivă în privinţa litigiilor de muncă.
Dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii permit derogarea de la normele de competenţă teritorială exclusivă în caz de coparticipare procesuală activă, dar numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ.
Potrivit art. 59 C. proc. civ., coparticiparea procesuală activă este permisă dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile părţilor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
Reclamanţii au invocat drepturi proprii rezultate din raporturile de muncă derulate în cadrul pârâtei, fără însă a se constata existenţa unei legături suficient de strânse cu drepturile proprii ale celorlalţi reclamanţi solicitate în contradictoriu cu acelaşi pârât, pentru a justifica judecarea acestora împreună.
Astfel, în cauză nu există decât formal o coparticipare procesuală activă, întrucât hotărârea asupra uneia dintre cereri nu este de natură să influenţeze hotărârea asupra alteia, fiecare dintre reclamanţi solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă derulat cu unitatea angajatoare.
Faţă de inexistenţa coparticipării procesuale active, prorogarea de competenţă teritorială a Tribunalului Cluj nu devine incidentă, fiind aplicabile dispoziţiile enunţate anterior cu privire la instanţa competentă să soluţioneze litigiile de muncă.
Faţă de considerentele expuse, prin raportare la locul de muncă al reclamanţilor, astfel cum este indicat în înscrisurile ataşate dosarului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2021.