Contractual liability for electricity supply: exclusive territorial competence at place of performance under alternative jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 29.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta R.A. Aeroportul Iaşi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 143.951,84 RON, actualizată până la data plăţii efective, compusă din suma de 71.558,81 RON reprezentând contravaloarea diferenţei dintre preţul de furnizare a energiei electrice, în regim de preluare FUI, şi preţul la care ar fi trebuit să furnizeze pârâta, conform contractului subsecvent 2 nr. C 38 din 28.03.2018 şi a Acordului Cadru nr. 48 din 28.03.2017, urmare a solicitării executării garanţiei de bună execuţie; precum şi din suma de 72.393,03 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre preţul de furnizare a energiei electrice, în regim de preluare FUI, şi preţul la care ar fi trebuit să furnizeze pârâta, de la 01.02.2019 până la 31.03.2019. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale art. 194 C. proc. civ., art. 1.164, art. 1.170, art. 1.516, art. 1.522, art. 1.523, art. 1.528, art. 1.530 C. civ.

La data de 09.03.2020, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta A. S.R.L., prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, în raport de sediul pârâtei, care se află Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6752/2020 pronunţată la data de 12.08.2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. întrucât cererea de chemare în judecată nu priveşte rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti la data de 27.08.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 7324/2020 din data de 22.10.2020, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a-II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă, din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. În baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 134 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi, motiv pentru care a fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor asumate de pârâtă prin Contractul subsecvent 2 nr. C38 din 28.03.2018, constând în furnizarea de energie electrică, în beneficiul reclamantei.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată cauza este guvernată de norme juridice privind competenţa alternativă (conform art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), situaţie în care reclamanta are alegerea instanţei competente, respectiv: 1).instanţa de la domiciliul pârâtei, 2).instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, reclamanta având posibilitatea de a introduce acţiunea la oricare dintre instanţele menţionate, toate aceste instanţe fiind deopotrivă competente.

Însă, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 26.07.2019, reclamanta a ales Judecătoria Iaşi, respectiv instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei de furnizare a energiei electrice la locul de consum din municipiul Iaşi, conform contractul încheiat între părţile litigante, introducând acţiunea pe rolul acesteia.

Pe cale de consecinţă, în cazul competenţei teritoriale reglementate de norme de ordine privată atunci când reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegerea se definitivează la momentul introducerii acţiunii, prima instanţă sesizată fiind instanţa competentă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16.12.2020.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Înalta Curte constată că obiectul litigiului este o acţiune în răspundere contractuală.

Acordul cadru de furnizare energie electrică încheiat de părţi prevede, la art. 2.2, că furnizarea energiei electrice se va face pentru locul de consum aparţinând reclamantei situat în Municipiul Iaşi, aşadar, părţile au stabilit prin contract locul de executare a obligaţiilor convenţionale.

În cauză, competenţa teritorială nu este exclusivă, reclamanta având alegerea între mai multe instanţe competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., printre aceste instanţe fiind şi Judecătoria Iaşi, astfel că, în cauză se constată că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenţei teritoriale alternative mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea uni contract.

Având în vedere alegerea reclamantei pentru soluţionarea cauzei de către Judecătoria Iaşi, Înalta Curte reţine că, odată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, în virtutea dispoziţiilor privind competenţa teritorială alternativă, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2021.