Suspended appellate proceedings for failure to identify foreign defendant's domicile; sufficiency of diligence and admissibility of publication service under Art. 242 CPC

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, la 24 iulie 2018 sub nr. x/2017/a1, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sectorului 3 a Finanţelor Publice a solicitat ca pasivul debitoarei S.C. A. S.R.L., în cuantum de 812.899 RON, rămas neacoperit, să fie suportat de către pârâtul B., în calitate de administrator şi asociat unic al acestei societăţi, invocând incidenţa art. 169 lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 6650 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului B., în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, formulată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 482 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2019, cât şi prin încheierea de şedinţă din 9 octombrie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă, întrucât aceasta nu a indicat domiciliul complet al intimatului-pârât B..

La 8 noiembrie 2019, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sectorului 3 a Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei având ca obiect apelul promovat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, întemeiată pe prevederile art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014.

În susţinerea recursului, reclamanta a precizat că a depus toate eforturile necesare în vederea aflării domiciliului complet al intimatului-pârât. În acest sens, a anexat recursului adresa nr. x din 15 martie 2019, emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General Pentru Imigrări, potrivit căreia cetăţeanul sirian B. nu figurează înregistrat cu reşedinţă pe teritoriul României.

De asemenea, potrivit adresei nr. x din 29 iulie 2019, emisă de către M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, nu figurează, cu domiciliul pe teritoriul statului român, nicio persoană cu numele şi prenumele B..

În plus, din interogarea bazei de date R.E.C.O.M. a rezultat că domiciliul declarat al cetăţeanului sirian B. este în Siria, localitatea Damasc.

Prin încheierea din 7 iulie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sectorului 3 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, însă recurenta-reclamantă a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ.

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea atacată, instanţa a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menţinând măsura suspendării judecăţii apelului formulat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - în reprezentarea Administraţiei Sectorului 3 Bucureşti a Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 6650/14.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul B..

Măsura suspendării cauzei a fost dispusă prin încheierea din 10 aprilie 2019, în temeiul art. 482 raportat art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei date în sarcina apelantei, respectiv de a indica domiciliul sau reşedinţa intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text de lege "în cererea de apel se vor indica: numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor(...)".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat de dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

Instanţa de apel care a pronunţat hotărârea atacată cu recurs a fost învestită cu solicitarea apelantei de reluare a judecăţii care, potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ., era condiţionată pe de o parte, de îndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii în sarcina apelantei şi, pe de altă parte, de posibilitatea continuării judecăţii potrivit legii, condiţii care erau îndeplinite, criticile recurentei fiind întemeiate.

În completarea adresei Ministerului Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări din 15.03.2019, prin care s-a comunicat că intimatul pârât, cetăţean sirian, nu figurează înregistrat pe teritoriul României, cu reşedinţă sau domiciliu, au fost efectuate demersuri suplimentare, ulterior respingerii cererii de repunere pe rol a judecării apelului prin încheierea din 12.06.2019 şi s-a depus la dosar adresa din 29 iulie 2019 a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, în sensul că pârâtul nu figurează cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul statului român.

Având în vedere că obiectul căii de atac îl constituia hotărârea judecătorului sindic, de respingere a cererii reclamantei formulate împotriva pârâtului, administrator şi asociat al societăţii debitoare, aflate în procedura insolvenţei, de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, au fost depuse la dosar şi datele cu care acesta figurează în baza de date a Registrului Comerţului, respectiv cu domiciliul Damasc.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, adresele menţionate anterior atestă faptul că recurenta-reclamantă s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi a depus toate diligenţele necesare pentru a afla domiciliul intimatului, aşadar nu i se poate reţine vreo culpă, în sensul urmărit de legiuitor prin dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Aprecierea instanţei de apel, în sensul neîndeplinirii obligaţiei stabilite prin raportare la lipsa dovedirii demersurilor pentru identificarea domiciliului intimatului pe teritoriul statului sirian, apare ca excesivă, în condiţiile în care acesta a fost chemat în judecată pentru suportarea pasivului societăţii al cărui administrator era, caz în care instanţa avea posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ. privind citarea.

Distinct de cele menţionate anterior, se reţine că recurenta, în îndeplinirea obligaţiei trasate de instanţa de apel, a efectuat suficiente demersuri, prin care a dovedit imposibilitatea identificării domiciliului sau reşedinţei intimatului.

Cum recurenta a învederat motivat că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul intimatului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate, conform dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ. şi judecata apelului putea continua, potrivit legii.

Constatându-se că, în mod greşit, instanţa de apel a procedat la menţinerea măsurii de suspendare a judecăţii, prin respingerea cererii de repunere pe rol, formulate în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, să caseze încheierea atacată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi ale art. 496 şi 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sectorului 3 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2021.