Inadmissible cassation appeal against final labor dispute decision; finality of revision rulings in civil procedure

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 8 octombrie 2018 sub nr. x/2018, având ca obiect conflict individual de muncă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A., a contestat decizia nr. 26/10.09.2018 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă ca urmare a concedierii individuale în temeiul art. 65 alin. (1) Codul muncii, solicitând: anularea dispoziţiei nr. 26/10.09.2018 ca fiind nelegală şi netemeinică; constatarea nelegalităţii preavizului nr. 111/02.05.2018, întrucât nu s-a aşteptat de către angajator ca reclamanta să efectueze şi examenul paraclinic dispus de medicul de medicina muncii la data de 25 aprilie 2018, preavizul fiind astfel nelegal; reintegrarea în postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei de concediere contestate, respectiv postul de economist în cadrul C.; obligarea pârâtului să-i plătească drepturile salariale cuvenite, inclusiv sporuri, prime, tichete de masă şi alte beneficii, de la data disponibilizării până la data reintegrării efective pe post şi orice alte drepturile de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 598/2019 din 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 299/2020 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 598/2019 din 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâtul B. S.A., precum şi cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin încheierea nr. 62/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea petentei A., de lămurire a înţelesului sau întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 299/2020 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei de apel, A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, instanţa reţinând în principal că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în secundar că celelalte susţineri ale revizuentei nu pot fi încadrate în cazurile de revizuire reglementate de art. 509 C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamanta A. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi, în consecinţă admiterea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 299/2020 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, cu repunerea părţilor în situaţia existentă înainte de emiterea deciziei de concediere nr. 26 din 12 septembrie 2018.

În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. din 1865, ce vizează depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv excesul de putere săvârşit de instanţă şi care constă în: contestarea puterii legale a - altor texte de lege citate de către recurenta şi depuse prin intermediul prezentei cereri; criticarea legiuitorului prin neaplicarea temeiurilor legale ce decurg din Decizia nr. 420/2013 a Curţii Constituţionale României, nepunând în practică principiile de drept ce decurg din respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de către un alt angajator, la vremea respectivă, S.C. D. S.A., ocazie cu care s-a consfinţit caracterul de nesubiectivitate pe care trebuie să îl aibă orice concediere individuală, efectuată în temeiurile legale ale art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii; instanţa s-a pronunţat pe cale de dispoziţii generale; iar soluţionarea procesului s-a făcut fără a se proceda la cercetarea fondului; modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi ori atunci când sunt găsite întemeiate atât motive de modificare, cât şi motive de casare.

În dovedirea şi susţinerea recursului, recurenta arată că solicită proba cu înscrisuri, pe aspectul aducerii de dovezi din partea unei terţe părţi, în legătură cu probitatea profesională a persoanelor din compartimentul de Contabilitate de la societatea intimată S.C. B. S.A..

În acest context, reclamanta solicită instanţei să aibă în vedere proba nr. 2, respectiv - apariţia şi intrarea în vigoare a Legii nr. 167/2020 privind hărţuirea morală a salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 713/7.08.2020, întrucât recurenta face subiectul respectivei legi intrate în vigoare la data publicării in Monitorul Oficial, pentru completarea O.G. nr. 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare, precum şi pentru completarea art. 6 din Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

De asemenea, recurenta supune instanţei de recurs, proba nr. 3, care este adusă tot de către legiuitor prin una dintre măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 132/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 720 la data de 10 august 2020, prin introducerea aşa numitului E., prin care angajatorii au posibilitatea organizării activităţii, inclusiv prin desfăşurarea propriu-zisă a unui număr parţial de ore din programul lunar complet de lucru, restul de ore fiind plătite, într-un anumit procent din fondurile alocate către agenţii economici de la stat.

Pentru aceste considerente, recurenta solicitată admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la 23 septembrie 2020, intimatul S.C. B. S.A. a solicitat pe cale de excepţie constatarea nulităţii cererii de recurs, întrucât nu s-au indicat şi dezvoltat motivele de casare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 19 octombrie 2020, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 19 noiembrie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 noiembrie 2020, părţile depunând punct de vedere.

La termenul din 18 februarie 2021, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prealabil analizării cererii de recurs, în raport de aspectele criticate se constată că, deşi reclamanta A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, acestea nu sunt incidente în cauză, ci prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din Noul C. proc. civ. raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 8 octombrie 2018.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., promovată de revizuenta A. împotriva unei decizii definitive prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 598/2019 din 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, ce a avut ca obiect un conflict individual de muncă, prin care s-a contestat o decizie în cadrul căreia s-a dispus încetarea contractului individual de muncă ca urmare a concedierii individuale, în temeiul art. 65 alin. (1) Codul muncii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.

În speţă, decizia civilă nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, fiind pronunţată într-un litigiu de muncă are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecinţă, având în vedere având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" şi decizia civilă nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 299/2020 are caracter definitiv de la pronunţare nefiind, în egală măsură, susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. PETROŞANI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 831/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. PETROŞANI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.