Public procurement debt recovery: Prescription period start date and mandatory appellate jurisdiction for contract execution disputes

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtului Judeţul Neamţ - prin Preşedintele Consiliului Judeţean, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.513.254,23 RON, din care suma de 1.019.133,21 RON reprezentând debit principal, suma de 1.997.621,23 RON reprezentând penalităţi de întârziere, iar suma de 496.499,79 RON dobândă legală.

Prin sentinţa civilă nr. 347/C din 24 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât şi, în consecinţă a fost respinsă ca prescrisă acţiunea reclamantei S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - JUDEŢUL NEAMŢ.

Prin decizia civilă nr. 872/2019 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant S.C. A. S.A. şi S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 347/C din 24 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii apelului, anularea sentinţei civile nr. 347/C/24.04.2019 a Tribunalului Neamţ şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta critică soluţia instanţiei de apel susţinând că s-a făcut o greşită aplicare a normelor de drept privitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază recurenta că începutul termenului de prescripţie trebuia raportat la momentul pronunţării deciziei Curţii de Apel Bacău - respectiv 14 februarie 2018 prin care s-a statuat că suma de 1.019.133 RON cu penalităţile aferente trebuie recuperată de către recurentă de la UAT Judeţul Neamţ, apreciindu-se în mod implicit că stornarea nu a operat în mod corect şi sumele aferente se impun a fi recuperate de către recurentă.

Aşadar, recurenta susţine că nu se poate reţine că momentul curgerii termenului de prescripţie în recuperarea sumelor în discuţie este cel al stornării facturilor, prin urmare abia la momentul când s-a apreciat de către instanţă că stornarea nu a operat în mod corect, s-a născut dreptul la acţiune.

Recurenta susţine că a cunoscut existenţa prejudiciului cel mai târziu la momentul pronunţării deciziei nr. 444 din 26 iunie 2016.

În acest context, recurenta apreciază că acţiunea este formulată în termenul legal, prescripţia dreptului la acţiune impunându-se a fi raportată la data pronunţării deciziei nr. 214/2018 de către Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2016, respectiv la data de 14 februarie 2018. Prin această din urma hotărâre, instanţa a dispus ca înregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor stornate şi recuperarea acestora să se facă pentru suma de 1.019.133 RON, suma la care urmează a fi calculate penalităţi de întârziere.

Aşadar, recurenta consideră că dreptul său la acţiune s-a născut la data de 14 februarie 2018, când Curtea de Apel Bacău a apreciat, în mod implicit, că stornarea nu a operat în mod corect şi sumele aferente se impun a fi recuperate de către societatea reclamantă.

Prin urmare, nu se poate reţine că momentul curgerii termenului de prescripţie în recuperarea sumelor în discuţie este cel al stornării (anularii facturilor). În acest sens, se susţine că abia la momentul când s-a apreciat de către instanţă, prin decizia nr. 214din 14 februarie 2018, că stornarea nu a operat în mod corect s-a născut dreptul reclamantei la acţiune.

Prin întâmpinarea depusă s-a invocat inadmisibilitatea recursului având în vedere că decizia atacată este definitivă ca urmare a respingerii apelului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 7 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 13 mai 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea pronunţată la 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 872/2019 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă şi a acordat termen la data de 18 februarie 2021, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., "dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică".

La termenul de judecată din 18 februarie 2021, Înalta Curte a reţinut, din oficiu, un motiv de ordine publică privind greşita şi nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat decizia atacată.

Subsumat acestui motiv de casare, Înalta Curte a reţinut nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva modului de soluţionare ce viza calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în vigoare la data litigiului.

Art. 53 - (1) "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice".

Art. 55- (3) "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtului Judeţul Neamţ - prin Preşedintele Consiliului Judeţean, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.513.254,23 RON

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Neamţ a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 4.772.917,12 RON, ca urmare a faptului că în perioada 2010-2012, între Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. A. S.A. au fost încheiate contractele nr. x/4855 din 27 octombrie 2010, având ca obiect lucrările de întreţinere curentă pe timp de iarnă a reţelei de drumuri judeţene.

În acest context, se reţine că împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în litigiile având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică - speţa de faţă, se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, conform art. 55- (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, iar nu calea de atac a apelului, cum greşit a fost soluţionată cauza de Curtea de Apel Bacău.

Această soluţie a fost consolidată şi prin Decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2020.

"În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), stabileşte că:

Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Prin urmare, Înalta Curte apreciază caracterul fondat al motivului de ordine publică privind greşita şi nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat decizia atacată, context în care va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău, care o va soluţiona, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 872/2019 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 872/2019 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - JUDEŢUL NEAMŢ.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.