Consumer loan unfair-terms appeal transferred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 29 mai 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - SUCURSALA DEJ şi B. S.A. a solicitat:

Să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit nr. x/23.02.2006: clauzele cuprinse la punctul nr. 5 si 6 din contractul de credit bancar, potrivit cărora:

"La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 9,9 % pe an si este variabila. Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 2,9p.p." Dobânda anuala efectiva (DAE), la data semnării prezentului contract, este de 11,24% pe an. clauza cuprinsa la pct. 9 din contractul de credit care instituie comisionul de rambursare anticipată, clauza prevăzută la pct. 9 lit. b) "comision de administrare de 14,35 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.

Se solicită să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în Condiţiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar: clauza cuprinsa la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.b potrivit căreia "Pentru creditele cu dobândă variabilă, stabilită în funcţie de un indice de referinţă LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcţie de evoluţia acestuia".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.3 potrivit căreia "Comisionul de rambursare anticipata se calculează asupra sumei rambursate anticipat".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.7 potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, mai puţin procentul comisionului de urmărire riscuri, fără consimţământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afişează la sediile băncii, cu excepţia liniilor de credit, la care se comunică în scris prin scrisoare recomandată/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghişeele băncii".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.9 potrivit căreia "Comisionul de administrare este in suma fixa lunara şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achita comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din luna."

- clauza cuprinsă la punctul nr. 7.7 lit. g) şi h) potrivit cărora "Banca are dreptul: să declare scadente si plătibile toate celelalte credite acordate de banca, împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele şi oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin prezentul contract; să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele şi oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 8.1, potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract şi/sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpa. Constituie, de asemenea, caz de culpă în temeiul prezentului contract, nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terţă persoană obligată faţă de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract".

Se solicita să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în actul adiţional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006:

- art. 4 potrivit căruia:

"Clauzele privind dobânda din contractul de credit anterior menţionat se modifică, având următorul conţinut: La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 10,1 % pe an şi este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale".

- art. 5 lit. a) şi d) prin care a fost modificat cuantumul comisionului de administrare, precum şi cel al comisionului de rambursare anticipată.

Se solicită să se dispună obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plăţii, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare şi a sumelor ce vor fi achitate până la data soluţionării litigiului, precum şi să se dispună înlăturarea obligativităţii impusă de către pârâte de a achita comisionul de administrare în cuantum de 14,35 Euro lunar, modificat ulterior la 14,01 Euro, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat.

Se solicită obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulităţii clauzelor contractuale privitoare la formula de calcul a dobânzii bancare precum şi a celor privitoare la perceperea comisionului de administrare.

Se solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015, Judecătoria Dej a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu B. S.A. - SUCURSALA DEJ, B. S.A. şi a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit nr. x/23.02.2006:

Clauza cuprinsă la pct. 9 din contractul de credit care instituie comisionul de rambursare anticipată.

Clauza prevăzută la pct. 9 lit. b) "comision de administrare de 14,35 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.

A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în Condiţiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar:

Clauza cuprinsa la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.3 potrivit căreia "Comisionul de rambursare anticipată se calculează asupra sumei rambursate anticipat".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.7 potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, mai puţin procentul comisionului de urmărire riscuri, fără consimţământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afişează la sediile băncii, cu excepţia liniilor de credit, la care se comunică în scris prin scrisoare recomandata/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghişeele băncii".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.9 potrivit căreia "Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit şi dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună."

Clauza cuprinsă la punctul nr. 7.7 lit. g) şi h) potrivit cărora "Banca are dreptul: să declare scadente şi plătibile toate celelalte credite acordate de bancă, împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele şi oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin prezentul contract; să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele şi oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 8.1 potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract şi/sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpă. Constituie, de asemenea, caz de culpă în temeiul prezentului contract, nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terţă persoană obligată faţă de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract".

A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în actul adiţional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006: art. 5 lit. a) şi d) prin care a fost modificat cuantumul comisionului de administrare, precum şi cel al comisionului de rambursare anticipată.

A respins cererea pentru constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze:

Clauzele cuprinse la punctul nr. 5 şi 6 din contractul de credit bancar potrivit cărora:

"La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 9,9 % pe an şi este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 2,9p.p. "Dobânda anuala efectivă (DAE), la data semnării prezentului contract, este de 11,24% pe an".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.b potrivit căreia "Pentru creditele cu dobândă variabilă, stabilită în funcţie de un indice de referinţă LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcţie de evoluţia acestuia".

Clauzele cuprinse în actul adiţional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006 art. 4 potrivit căruia: "Clauzele privind dobânda din contractul de credit anterior menţionat se modifică, având următorul conţinut: La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 10,1 % pe an şi este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale."

A dispus obligarea pârâtelor, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plăţii, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare.

A dispus înlăturarea obligativităţii impusă de către pârâte în sarcina reclamantei de a achita comisionul de administrare în cuantum de 14,35 Euro lunar, modificat ulterior la 14,01 Euro, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat.

A obligat pârâtele la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulităţii clauzelor contractuale privitoare la perceperea comisionului de administrare.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.480 RON.

Prin încheierea din 10 martie 2016, Judecătoria Dej a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă lămureşte dispozitivul sentinţei civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej, în sensul că la pagina 14 şi 15 din dispozitiv se menţionează:

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."

Completează sentinţa civilă nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej astfel:

Dispune obligarea pârâtelor în solidar la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plăţii, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare şi a sumelor ce vor fi plătite până la data soluţionării definitive a litigiului cu titlu de comision de administrare.

Dispune obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulităţii clauzelor contractuale privitoare la perceperea comisionului de administrare.

Prin încheierea civilă FN/CC/2016 din 9 iunie 2016, Judecătoria Dej a respins cererea de completare a încheierii din 10 martie 2016, prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej.

Împotriva sentinţei civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Dej, reclamanta A. şi pârâta B. S.A. au declarat apel.

Împotriva încheierii din 10 martie 2016 a declarat apel pârâta B. S.A..

Împotriva încheierii FN/CC/2016 din 9 iunie 2016 a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-au decis următoarele:

În ce priveşte aspectele soluţionate în complet de divergenţă, respinge, cu majoritate de voturi, apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva sentinţei civile nr. 1093/2015 pronunţată la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej.

Cu opinia separată a domnului judecător C., în sensul admiterii apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., si schimbării în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii cererilor de constatare ca fiind abuzive a clauzelor prevăzute la pct. 9 privind comisionul de rambursare anticipată, pct. 9 lit. b) privind comisionul de administrare, pct. 3.3 din condiţiile generale privind comisionul de rambursare anticipată, pct. 3.9 din condiţiile generale privind comisionul de administrare, din contractul de credit nr. x/23.02.2006, art. 5 lit. a) şi d) din actul adiţional nr. x/13.08.2008, de restituire a comisionului de administrare şi de obligare a pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare ca urmare a constatării nulităţii clauzei privind comisionul de administrare.

În ceea ce priveşte restul chestiunilor, respinge apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva sentinţei civile nr. 1093/2015 pronunţate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, respinge apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva încheierii pronunţate la 10 martie 2016 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, pe care o păstrează în întregime.

Admite apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi B. S.A. SUCURSALA DEJ împotriva încheierii FN/2016 pronunţate la 9 iunie 2016 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, pe care o schimbă în întregime în sensul că admite cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. SUCURSALA DEJ şi completează dispozitivul sentinţei civile nr. 1093/2015 pronunţate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, în sensul că admite cererea de obligare a pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare în urma constatării nulităţii clauzelor privind formula de calcul a dobânzii bancare.

Admite apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi B. S.A. SUCURSALA DEJ, împotriva sentinţei civile nr. 1093/2015 pronunţate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Dej, pe care o schimbă în parte, în sensul constatării si a caracterului abuziv al frazei a 2-a din pct. 5 din contractul de credit nr. x/23.02.2006 privind formarea dobânzii curente din dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile B. + 2,9 p.p., si al frazei a 2-a din pct. 4 din actul adiţional nr. x/13.08.2008 privind formarea dobânzii curente din dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile B. + 1,2 p.p.

Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1093/2015 pronunţate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Dej.

Respinge cererea apelantei-intimate B. S.A. de obligare a intimatei-apelante A., la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Obligă pe apelanta-intimată B. S.A. şi pe intimata B. S.A. SUCURSALA DEJ la plata către intimata-apelantă A., a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtă B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând pe fond, să fie respinsă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului

Prin întâmpinarea depusă, la 8 ianuarie 2018, intimata-reclamantă A. a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, în raport de faptul că decizia recurată a fost pronunţată anterior adoptării şi publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 369 din 30.05.2017, astfel că în ceea ce priveşte această decizie sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 21 februarie 2018, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat înlăturarea susţinerilor ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Recurenta B. S.A. a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (4) teza I din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin notele de şedinţă depuse de intimata-reclamantă s-a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia din 12 februarie 2018, Înalta Curte a dispus citarea părţilor pentru termenul din 15 martie 2018 pentru discutarea excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de intimata-reclamantă.

Prin încheierea din 24 mai 2018, Înalta Curte a admis cererea formulată de recurenta B. S.A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (4) teza I C. proc. civ., fiind suspendată judecata recursului până la soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Această încheiere fiind îndreptată, din oficiu, prin încheierea din 14 iunie 2018.

Prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B. S.A. în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (4) teza întâi C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Prin rezoluţia din 6 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus citarea părţilor pentru termenul din 18 februarie 2021, pentru discutarea excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin notele scrise depuse, la 16 februarie 2021, recurenta-pârâtă B. S.A. arată că, în raport cu soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, competenţa materială în soluţionarea prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Cluj.

La termenul de judecată din 18 februarie 2021, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Cluj.

Recursul declarat de pârâtă B. S.A. a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj.

Prin adresa emisă la 20 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 24 noiembrie 2017.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 13 martie 2017, deci anterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, aşa încât efectele sus-menţionatei decizii nu sunt aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curţilor de apel la cazurile de atribuire expresă a competenţei; printre acestea din urmă, nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca şi recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sau de soluţionare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curţi îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei Secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Astfel, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar art. 497 C. proc. civ. impune soluţia, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanţa de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului; de altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.

Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ca instanţă de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.

Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B. S.A. în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând că dispoziţiile art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (4) teza întâi C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate şi în raport cu decizia Curţii Constituţionale, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Cluj, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Specializat Cluj.

Astfel, în aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Specializat Cluj revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Cluj, motiv pentru care, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Cluj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimata-pârâtă B. S.A. SUCURSALA DEJ, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.