Accessory civil damages claim in administrative annulment suit: Jurisdictional attachment to the principal administrative action

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.10.2019 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin Unitatea Militară 02574, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze documentul constatator nr. x emis de pârât şi publicat în S.E.A.P. la 05.01.2018 şi să oblige pârâtul să-i plătească sumele de 468.613 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând beneficiu nerealizat şi de 104.150 RON, reprezentând paguba efectiv suferită.

Prin încheierea din 10.03.2020, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a disjuns cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă a daunelor-interese şi a format un dosar separat, care poartă nr. 1104/30/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 285/02.06.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul disjuns, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că pretenţiile reclamantei au ca temei neexecutarea clauzelor contractului administrativ valabil încheiat, iar nu motive premergătoare încheierii acestuia, pentru a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, a constatat că acţiunea nu se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) şi (2) primele teze din Legea nr. 554/2004 şi că sunt incidente normele legale referitoare la competenţa instanţelor de drept comun, reglementate de art. 95 pct. 1, raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Astfel, în raport cu art. 107 C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bucureşti, în favoarea căruia competenţa a fost declinată şi pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 06.07.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 11.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a înaintat dosarul secţiei a VI-a Civilă din cadrul aceleiaşi instanţe, pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr. x/2020*.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că faţă de obiectul litigiului, respectiv acţiune în pretenţii fundamentată pe răspunderea civilă contractuală, ce izvorăşte din raporturi juridice dintre profesionişti şi alte persoane juridice, competenţa aparţine completurilor specializate în materia litigiilor cu profesionişti, în raport cu Hotărârea Colegiului de conducere a Tribunalului Bucureşti nr. 3/16.01.2015 şi art. 225 şi art. 226 din Legea nr. 71/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 2434/04.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că primul capăt de cerere, ce are ca obiect anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, este de competenţa Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar al doilea capăt de cerere, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudicii suferite ca efect al emiterii documentului constatator a cărui anulare a fost solicitată, are caracter accesoriu, operând prorogarea de competenţă a instanţei învestite să judece capătul principal de cerere, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 08.02.2021.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru următoarele considerente:

Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, iar ca efect al anulării acestuia, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

În cauză, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că este competent să soluţioneze doar primul capăt de cerere, referitor la anularea actului administrativ şi l-a disjuns pe cel de-al doilea; mai departe, reţinând că petitul disjuns nu se circumscrie materiei administrative, a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea instanţei de drept comun.

Însă, cererea de plată a despăgubirilor are caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, demersul apărând ca o consecinţă a înlăturării actului administrativ pretins nelegal şi fiind iniţiat în subsecvenţa acestuia.

Aşadar, cererea de reparare a prejudiciului este una accesorie, determinată de anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, iar potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererea accesorie se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 (ipoteză neregăsită în cauză).

Prevederea legală evocată reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale şi are caracter imperativ.

Aşadar, dat fiind caracterul accesoriu pe care-l are acţiunea în despăgubire raportat la acţiunea principală în anularea actului administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare urmează să fie stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.