Inadmissibility of cassation appeal in individual labor disputes under finality restrictions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as inadmissible, thereby affirming the finality of the Court of Appeal’s decision which had upheld the first-instance judgment ordering the employer to pay unpaid wages, unused leave compensation, and legal interest to the employee. The dispute centered on a labor conflict where the employer, who also held the position of administrator in the entity, challenged a lower court order to settle salary claims for a specific period, arguing procedural and substantive errors. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of the legality of appeals and specific statutory prohibitions against cassation in labor disputes; under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure and Article 214 of the Social Dialogue Act No. 62/2011, judgments resolving individual labor conflicts are subject only to appeal and become final upon pronouncement, rendering the cassation appeal legally untenable.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, Articolul 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal in individual labor disputes under finality restrictions: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 26.08.2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente perioadei 18.09.2017-25.10.2018, a zilelor de concediu anual de odihnă neefectuat, precum şi la plata dobânzii legale până la achitarea în integralitate a debitului şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 1544/10.12.2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/18.09.2017 aferente activităţii prestate în perioada 18.09.2017-25.10.2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi, calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective a debitului principal, a obligat-o pe pârâtă să compenseze în bani concediul de odihnă neefectuat de reclamantă aferent perioadei lucrate şi la plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi, calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 1805/08.07.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul şi cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea căruia a arătat că reclamanta deţinea şi funcţia de administrator în cadrul societăţii pârâte şi că nu a semnat statele de plată.
În cadrul cererii de recurs a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârile pronunţate în conflicte de muncă nu pot fi atacate cu recurs.
Prin încheierea din 17.02.2021, pronunţată în dosarul asociat, înregistrat sub nr. x/2019/a1, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia invocată.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 1805/08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă într-un conflict de muncă.
Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.
Articolul 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 1805/08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1805/08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.