Moral damages for unauthorized debt collection and illegal electricity disconnection; appellate mischaracterization of judicial reasoning sufficiency and remedy for underpaid stamp duty

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 01.07.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 289.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat lui şi familiei sale, prin "folosirea în mod ilegal a firmei de recuperare creanţe S.C. B. S.R.L., în perioada 27.03.2013 - 23.11.2016".

Prin sentinţa nr. 124/12.11.2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 164/03.06.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a soluţionat o cerere de apel lovită de nulitate, conform art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ca urmare a insuficientei timbrări a căii de atac exercitate de pârâtă, în raport cu valoarea patrimonială contestată.

Astfel, a arătat că în apel pârâta a achitat suma de 500 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în condiţiile în care taxa datorată era în cuantum de 2.052,5 RON.

În continuare, a mai susţinut că în mod nefondat a apreciat instanţa de apel că motivarea primei instanţe ar reprezenta o preluare a unor considerente din alte hotărâri definitive.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând lipsa unor motive veritabile de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, constată că, deşi recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., criticile acestuia se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât chestiunile puse în discuţie vizează încălcarea, în apel, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte insuficienta timbrare a cererii de apel, instanţa supremă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, "În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu".

Astfel, soluţia pe care instanţa superioară, învestită cu soluţionarea unei căi de atac, o poate dispune în temeiul textului menţionat este aceea de obligare a părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente stadiului/stadiilor procesuale anterioare, urmând ca dispozitivul hotărârii să constituie titlu executoriu, iar nu aceea urmărită de recurent, de casare a deciziei astfel pronunţate.

În cauză, obiectul litigiului este evaluabil în bani, iar în apel valoarea patrimonială contestată de către pârâtă este de 150.000 RON, astfel că în raport cu art. 23 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, pârâta, în calitate de apelantă, avea obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru pentru judecata în apel în cuantum de 2.052,5 RON.

Prin urmare, reţinând că pentru faza apelului pârâta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul total datorat, ci doar suma de 500 RON, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferenţa taxei judiciare de timbru datorată pentru judecarea apelului, în temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fond, A. s-a adresat instanţei de judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, pentru prejudiciul moral cauzat lui şi familiei sale "prin folosirea în mod ilegal a firmei de recuperări creanţe, S.C. B. S.R.L., în perioada 27.03.2013 - 23.11.2016".

Demersul judiciar al reclamantului se întemeiază pe faptul că locuinţa sa a fost debranşată pentru a şasea oară de la reţeaua de furnizare a energiei electrice, în noaptea din 11 spre 12.02.2013, cu toate că nu înregistra debite la consumul de energie electrică şi că datele personale ale sale şi ale membrilor familiei au fost transmise S.C. B. S.R.L. în data de 27.03.2013, anterior soluţionării dosarului nr. x/2012, de când societatea a exercitat un abuz psihic asupra familiei sale, cu încălcarea art. 252 C. civ.

Prima instanţă a constatat că o hotărâre judecătorească anterioară a stabilit cu putere de lucru judecat că la data debranşării locuinţei reclamantului acesta nu înregistra vreun debit la consumul de energie electrică, reţinând caracterul abuziv al debranşării din noaptea de 11/12.02.2013 şi perpetuarea lui şi în alte perioade ulterioare, precum şi faptul că rebranşarea s-a făcut la aproximativ 4 ani de la debranşare, timp în care locuinţa reclamantului şi a familiei sale nu a fost conectată la reţeaua de alimentare cu energie electrică.

Astfel, pornind de la situaţia de fapt expusă, tribunalul a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1.357 C. civ., prezentând o motivare amplă sub acest aspect.

Instanţa de prim control judiciar şi-a fundamentat decizia pe aprecierea că sentinţa primei instanţe nu a fost motivată în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a reţinut că tribunalul s-a aflat în eroare cu privire la obiectul acţiunii, întrucât daunele morale au fost pretinse "pentru folosirea în mod ilegal de către pârâtă a firmei de recuperări creanţe", iar nu ca urmare a debranşării abuzive de către pârâtă şi în condiţiile în care despăgubirile au fost acordate pentru perioada cuprinsă între 31.08.2016 şi 29.09.2016, şi nu pentru 27.03.2013-23.11.2016, aşa cum reclamantul a solicitat.

În acest context, curtea de apel a apreciat că nu au fost examinate efectiv apărările şi susţinerile părţilor şi că prima instanţă a preluat motivarea dintr-o altă hotărâre, fapt ce echivalează cu nemotivarea sentinţei pronunţate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., atunci când a apreciat că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în fond, întrucât motivarea sentinţei răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, aprecierile instanţei de apel sunt contrazise de conţinutul sentinţei tribunalului, în care prima instanţă, în raport cu situaţia factuală expusă pe larg, a arătat în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fiind expuse în mod logic şi detaliat motivele care au format convingerea instanţei privind acordarea de daune morale.

În legătură cu debranşările de la reţeaua de furnizare a energiei electrice şi situaţia plăţilor facturilor, între părţi s-au purtat mai multe litigii, astfel că preluarea unor considerente din alte hotărâri nu poate atrage concluzia că sentinţa pronunţată de prima instanţă ar fi nemotivată, câtă vreme s-a reţinut doar puterea de lucru judecat a statuărilor anterioare, vizând inexistenţa vreunui debit şi abuzul exercitat de pârâtă.

Este real că în cuprinsul considerentelor hotărârii primei instanţe s-a făcut referire şi la o altă perioadă, respectiv 31.08.2016-29.09.2016, dar acest aspect poate fi încadrat în sfera erorilor materiale şi nu conturează că tribunalul s-ar fi aflat în eroare asupra obiectului cauzei, astfel cum eronat a apreciat instanţa de apel. Nici din perspectiva cauzei acţiunii, aspectele reţinute în decizia din apel nu au greutate, căci în realitate, dincolo de termenii folosiţi de autorul cererii, demersul său a fost fundamentat pe debranşarea ilegală a locuinţei sale.

Procedând astfel, curtea de apel a pronunţat o hotărâre formală, iar recurentului i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin casarea hotărârii pronunţate în aceste condiţii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a nesocotirii faptului că hotărârea primei instanţe întruneşte cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) şi (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/03.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată curţii de apel.

În temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, obligă pe intimata-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferenţă de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.