Unpaid pasture concession fees upheld; late appeal rejected, no reinstatement for unproven grounds.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii COMUNA CIOBANU prin PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CIOBANU au chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 266.585 RON reprezentând contravaloare redevenţă concesiune păşune conform contractului de concesiune nr. b711/05.06.2015; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, respectiv dobânda legală şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 697 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect - pretenţii - aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanţii Comuna Ciobanu prin Primar şi Consiliul Local Ciobanu, în contradictoriu cu pârâta A., a fost obligată pârâta A. să plătească reclamantelor Comuna Ciobanu prin Primar şi Consiliul Local Ciobanu, suma de 214.035 RON redevenţă contract concesiune pe anul 2015, precum şi dobândă legală calculată potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15.02.2017 şi până la achitarea integrală a debitului principal.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. a declarat apel, solicitând instanţei de apel repunerea în termenul de depunere a apelului raportat la art. 186 C. proc. civ. şi admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate, raportat la art. 480 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 135 din 14 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de repunere în termen; a fost admisă excepţia tardivităţii apelului şi, în consecinţă, a fost respins apelul promovat de apelanta - pârâtă A. prin PREŞEDINTE B., în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi COMUNA CIOBANU prin PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CIOBANU, ca tardiv formulat.

Pârâta A. prin PREŞEDINTE B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel, admiterea cererii de repunerea în termenul de apel şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Constanţa pentru judecarea acesteia pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins apelul ca tardiv declarat, întrucât pârâta a arătat şi a dovedit instanţei de apel că nu i-a fost comunicată hotărârea instanţei de fond, că termenul legal de depunere al apelului curge de la data comunicării sentinţei apelate, 01.10.2018, respectiv după solicitarea pârâtei privind comunicarea sentinţei apelate.

În opinia recurentei, instanţa de apel în mod greşit a apreciat că reprezentantul legal al pârâtei nu a învederat în mod expres instanţei schimbarea sediului la o altă adresă, întrucât sediul acesteia nu era schimbat, în acte figurând localitatea Ciobanu, str. x, 74 (o cameră din sediul Primăriei Ciobanu), jud. Constanţa.

Or, nici instanţa de fond nu s-a aplecat asupra lămuririi acestui aspect, lăsând incertă chestiunea stabilirii/precizării sediului pârâtei, creând astfel dubiu asupra modalităţii de îndeplinire a procedurii comunicării hotărârii către părţi.

Intimaţii-reclamanţi COMUNA CIOBANU prin PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CIOBANU nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16 iunie 2020 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 februarie 2021, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se impune precizarea faptului că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Recurenta a susţinut că, în speţă, în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins apelul ca tardiv declarat, întrucât pârâta a arătat şi a dovedit instanţei de apel că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată abia la data de 01.10.2018, respectiv după solicitarea sa din 20.09.2018, fiind astfel în termenul legal de declarare al apelului.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Recurenta-pârâtă nu poate pretinde că instanţa de apel a respins în mod greşit cererea de repunere în termenul de apel, întrucât, astfel cum a arătat şi instanţa de apel, partea nu a invocat motive care să justifice repunerea sa în termenul de apel, ci aspecte care au vizat legalitatea comunicării hotărârii apelate.

Conform art. 163 alin. (1) C. proc. civ.:

"Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea(...)", alin. (2) al aceluiaşi text legal stipulând că:

"Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură."

Potrivit art. 172 C. proc. civ.:

"Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Se constată că hotărârea a fost comunicată la adresa indicată de către pârâtă (localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanţa) atât prin întâmpinare, cât şi prin intermediul notelor de şedinţă depuse la termenul de judecată din 26.04.2018, dată la care s-a soluţionat cauza, ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susţinerilor recurentei.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei apelate, instanţa de apel a reţinut cu justeţe că, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu A. cu sediul în localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanţa, pârâta A. reprezentată prin Preşedinte B. a formulat întâmpinare, în care a menţionat că are sediul în localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanţa, arătând, totodată, că este reprezentată de avocat C., cu sediul în localitatea Ovidiu, str. x, jud. Constanţa, adresă la care pârâta a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură.

La termenul de judecată din 29.03.2018 reprezentantul pârâtei a depus la dosar înştiinţarea privind rezilierea contractului cu A., instanţa dispunând citarea părţii pârâte la sediul acesteia din localitatea Ciobanu, str. x, jud. Constanţa.

Totodată, la termenul de judecată din 26.04.2018, înaintea primei instanţe, pârâta a depus la dosar note scrise în care a menţionat că are sediul în localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanţa, iar reprezentantul acesteia, B., s-a prezentat în instanţă, în şedinţa publică de la aceeaşi dată, fără a învedera schimbarea sediului asociaţiei la o altă adresă.

În acest context, cu aplicarea dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ. prin analogie, instanţa de apel a reţinut cu justeţe că procedura de comunicare a hotărârii primei instanţe la adresa învederată de către pârâtă ca fiind sediul acesteia, din localitatea Ciobanu, str. x A, jud. Constanţa, a fost legal îndeplinită, în condiţiile în care partea nu a încunoştinţat instanţa în termenul de formulare a apelului despre o eventuală schimbare a sediului şi nici nu a indicat care este sediul actual al asociaţiei.

Aşa fiind, recurenta nu se poate prevala de o nelegală comunicare, dată fiind propria sa pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul de a înştiinţa instanţa despre schimbarea locului comunicării actelor de procedură.

Cadrul legal al art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător (…), să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., ştiut fiind că potrivit adagiului latin "nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

În acest context, în raport cu data comunicării sentinţei apelate, 2 iulie 2018, este de necontestat că apelul formulat de pârâta A. la 30.10.2018 a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, instituit de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., aspect reţinut corect de instanţa de apel.

În considerarea celor care preced, reţinând legalitatea hotărârii atacate din perspectiva dezlegării pe care instanţa de apel a dat-o excepţiei tardivităţii apelului declarat de pârâtă A., se reţine că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurenta-pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, în cauză, nici acest motiv de recurs nu-şi găseşte incidenţa, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a arătat în concret care sunt normele materiale încălcate.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că decizia recurată este la adăpost de orice critică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, menţinând decizia atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 135 din 14 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.