Nullity of cassation appeal for lack of proper motivation under Civil Procedure Code articles 488 and 489

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 20 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu de instanţă şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 253 din 11 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata B. şi cu intervenientul C., ca tardiv formulată. A fost obligată revizuenta la plata către intimată a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 5297 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, instanţa a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017 ca nefondat; a respins apelul formulat de apelantul C. împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca tardiv declarat; a respins apelurile formulate de apelanţii A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 87 din 20 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017 nefondate.

Revizuenţii A. şi C. au formulat apel împotriva acestei decizii, cerere care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019. Revizuentul C. a formulat cerere de recuzare a membrilor completurilor 1A şi 2 A ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, cererea care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea de şedinţă a instanţei din 28 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii de şedinţă din 28 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, revizuentul C. a declarat recurs.

Recurentul a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul susţine că hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a au fost date cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitatea membrilor completului, invocând relaţii de rudenie, prietenie şi relaţii patrimoniale între judecători. Mai arată recurentul că nu a fost corect citat în dosarul nr. x/2019 şi nu avut posibilitatea de a depune întâmpinare faţă de cererea de revizuire formulată de A..

Într-o altă critică autorul recursului afirmă că nu a fost citat pentru termenul de la 28 februarie 2020 cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, la acel termen fiind lipsă de procedură cu el şi cu revizuenta A. şi că, în mod greşit, i-a fost respinsă cererea de amânare.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, în sensul unei reevaluări a situaţiei de fapt.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al titularului căii de atac cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În expunerea argumentelor, recurentul a prezentat litigiul existent între părţi şi a reiterat motivele din cererea de recuzare, fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor de la judecata în instanţa de prim control judiciar devolutiv. Prin urmare, toate susţinerile recurentei prezentate drept motive de recurs care nu conţin critici în sens propriu asupra deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel şi care şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, nu pot constitui o motivare legală a recursului.

Din analiza motivelor expuse de recurent nu se pot desprinde greşelile identificate şi imputate instanţei de apel şi nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, nu se poate considera că afirmaţiile din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Criticile expuse de recurent nu pot fi încadrate şi analizate prin prisma dispoziţiilor care conţin o enumerare expresă şi limitativă a motivelor de recurs, prin dispoziţii speciale, de strictă interpretare, nefiind posibilă o devoluare a fondului, cum se solicită, în realitate, prin modul în care a fost concepută motivarea căii de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situaţia în speţă, din moment ce susţinerile recurenţilor vizează netemeinicia afirmată a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, soluţie dispusă în apel.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu C. împotriva încheierii din 28 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.1.4.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu C. împotriva încheierii din 28 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.