Tort damages for illegal building permit: admissibility of new claims in appellate stage violating Art. 478(3) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A., Oraşul Pantelimon prin Primar, B. (primarul oraşului Pantelimon), C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata: sumei de 371.821 RON, reprezentând daune materiale şi morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcţiei, a folosirii/întrebuinţării, dar şi a beneficiului nerealizat cu privire la imobilul proprietatea reclamantei, situat în oraşul Pantelimon, str. x, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de pârâţi, plus dobânda legală, a cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat etc.).

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.05.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale (denumită de respectiva instanţă "funcţională"), invocată din oficiu şi a înaintat dosarul secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti pentru soluţionare.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.05.2016, sub nr. x/2016*, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2926 din 2 august 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii C. şi D. ca neîntemeiate; a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata sumei de 3.600 RON către pârâta C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1998 A din 29 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis apelul declarat de apelanta A.; s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: s-a admis excepţia de nelegalitate; s-a constatat nelegalitatea autorizaţiei de construire nr. x/14.04.2015 emisă de primarul oraşului Pantelimon; a obligat în solidar pârâţii Oraşul Pantelimon, B. şi C. la plata către reclamantă a sumei de 168.115,5 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, a dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate de la data de 14.03.2016 până la data plăţii efective, precum şi a sumei de 6.467,31 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă; s-a respins în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D.; s-a înlăturat dispoziţia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C.; s-a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate; au fost obligaţi intimaţii-pârâţi Oraşul Pantelimon, B. şi C. la plata către reclamantă a sumei de 1.116,82 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-pârâte C. privind cheltuielile de judecată; au fost obligat intimaţii-pârâţi Oraşul Pantelimon, B. şi C. la plata către stat a sumei de 1.116,82 RON, reprezentând o parte din suma pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de reducerea taxei de timbru. Suma de 1294,77 RON, din totalul de 2.411,6 RON pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de reducerea taxei de timbru, rămâne în sarcina statului.

Împotriva deciziei civile nr. 1998 A din 29 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat recurs fiecare, Oraşul Pantelimon prin Primar şi C..

În motivarea cererii de recurs, Oraşul Pantelimon prin Primar consideră că în mod eronat instanţa de apel a reţinut faptul că prejudiciul există şi este cert şi actual.

Recurentul-pârât arată că obiectul cererii îl reprezintă contravaloarea construcţiei edificate de reclamantă în baza autorizaţiei de construire cât şi daune morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcţiei, a folosirii întrebuinţării, dar şi a beneficiului nerealizat cu privire la imobilul proprietatea reclamantei situat în oraşul Pantelimon, str. x, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov.

De asemenea, recurentul-pârât arată că numai în măsura în care s-ar fi solicitat anularea autorizaţiei de construire şi demolarea construcţiei edificate şi s-ar fi realizat în concret acest lucru, prejudiciul cauzat reclamantei A. ar fi fost cert, actual, determinabil şi evident. Or, atâta timp cât nu s-a dispus de către o instanţă de judecată anularea autorizaţiei de construire şi demolarea construcţiei edificate abuziv nu se poate vorbi de existenţa unui prejudiciu cert în patrimoniul reclamantei.

Instanţa de apel - arată recurentul-pârât - şi-a fundamentat decizia de admitere a apelului reclamantei pe unele susţineri ce nu au legătură cu prezenta cauză, respectiv, a reţinut că în prezent faţă de Ordinul nr. 118/2013 al preşedintelui ANRE şi Legii nr. 123/2012, posibilitatea de continuare a lucrărilor de către apelanta-reclamantă nu poate fi avută în vedere, fiind nelegală. Recurentul-pârât face precizarea că lucrările de construire pot continua faţă de adresa din 7 septembrie 2016 depusă de Transgaz S.A. la solicitarea reclamantei A..

Faţă de înscrisurile depuse de către reclamantă, arată recurentul, nu se poate reţine că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită, vinovăţia cu care a fost săvârşită, prejudiciul cauzat şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Recurenta C. după expunerea situaţiei de fapt critică decizia recurată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv instanţa de apel a încălcat excepţia regulilor de procedură din materia contenciosului administrativ, a încălcat prevederile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ. referitoare la interdicţia de a schimba cauza acţiunii în cadrul apelului, a schimbat sarcina probei de la reclamantă la pârâţi, încălcând regulile de procedură prevăzute de art. 249 din C. proc. civ.

Recurenta critică decizia atacată şi din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 reţinând că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar obligaţia pârâţilor de a-i plăti reclamantei contravaloarea unui bun care se afla în patrimoniul acesteia echivalează cu o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei în dauna pârâţilor.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursurilor.

Intimata Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de C..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în complet de filtru a admis excepţia nulităţii recursului declarat de Oraşul Pantelimon prin Primar şi a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C.; s-a acordat termen de judecată la 27 ianuarie 2021.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul declarat de Oraşul Pantelimon prin Primar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului invocată de intimata A. prin întâmpinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însuşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs.

Aşadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul acestuia trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul-pârât prin criticile invocate care vizează eventuala solicitare de anulare a autorizaţiei de construire şi demolarea construcţiei edificate precum şi cele care privesc posibilitatea de continuare a lucrărilor de construcţie faţă de adresa din 7 septembrie 2016 depusă de Transgaz S.A., tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului. Or, trimiterea pe care o face recurentul-pârât la situaţia de fapt este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Totodată, în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale cum sunt prevăzute de art. 1349 C. civ., faţă de înscrisurile depuse de reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu reprezintă o critică de nelegalitate din moment ce recurentul-pârât tinde la cenzurarea aprecierii făcute de instanţa de apel a situaţiei de fapt.

Recurenta C. prin cererea de recurs a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă recurenta a criticat decizia recurată precizând că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură din materia contenciosului administrativ şi a dispoziţiilor art. 478 alin. (3) şi art. 249 din C. proc. civ.

Faţă de efectele pe care le produc criticile încadrate de către recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza cu prioritate critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 371,821 RON reprezentând daune materiale şi morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcţiei, a folosirii/întrebuinţării, dar şi a beneficiului nerealizat cu privire la imobil ca urmare a faptei ilicite săvârşite de pârâţi, dobânda legală şi cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a apreciat că daunele materiale în sumă de 169.321 RON reprezintă toate sumele avansate pentru obţinerea documentaţiilor necesare emiterii certificatului de urbanism şi ulterior a autorizaţiei de construire, a tuturor avizelor solicitate, a întocmirii documentaţiei necesare eliberării PUD-ului, a planurilor întocmite, iar daunele morale în cuantum de 202.500 RON reprezintă lipsa de folosinţă a imobilului în scop personal şi nu numai, precum şi beneficiul nerealizat faţă de imposibilitatea de a valorifica imobilul total sau parţial.

Prin adresa depusă la data de 25 septembrie 2019, la solicitarea instanţei de apel din 2 noiembrie 2018, apelanta a arătat că prejudiciul material este de 168,480,5 RON şi constă atât în sumele avansate pentru obţinerea documentaţiilor necesare emiterii certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construire, a tuturor avizelor solicitate, cât şi a sumelor avansate pentru realizarea construcţiei.

Este adevărat că, judecata din apel se referă la o nouă judecată în fond a întregii cauze, însă instanţa analizează, potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ., tot ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă, fără a schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi fără a primi pretenţii noi.

Faţă de faptul că prin adresa depusă de către apelantă la data de 29 septembrie 2019, aceasta a fundamentat pretenţii noi în apel, respectiv suma avansată pentru realizarea construcţiei, conducând la schimbarea cauzei corespunzătoare pretenţiilor noi, rezultă că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, în rejudecare instanţa de apel trebuie să analizeze şi să soluţioneze apelul declarat respectând limitele învestirii sale, dând efect dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de efectul produs prin analiza acestei critici încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici invocate de către recurentă prin cererea de recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurentul-pârât Oraşul Pantelimon prin Primar şi va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât ORAŞUL PANTELIMON, prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1998A din 29 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1998A din 29 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimitere cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 10 februarie 2021.