Prosecutors’ forum choice in salary dispute upheld at Cluj Tribunal; referral to Bihor quashed, case remanded

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 06.01.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa sa se dispună obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi în continuare pentru viitor precum şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie, la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1242/2020 din 14 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Bihor.

În fundamentarea acestei sentinţe, având în vedere art. 127 alin. (1) şi (3) raportat la art. 208, 210 din Legea 62/2011, instanţa a reţinut că reclamantii au sau au avut calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv Direcţia Naţională Anticorupţie-Structura teritorială Oradea, astfel că nefiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., trebuia ca cererea sa fie introdusa la Tribunalul Bihor şi nu la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află parchetul la care reclamantii funcţionează sau au functionat.

Aceasta deoarece cauza nu este de competenţa instantei la care reclamanţii îsi desfasoara activitatea, sintagmă care trebuie interpretată restrictiv, conform Deciziei nr. 7/2016 a ICCJ-Completul competent sa judece recursul în interesul legii, în sensul că se refera la situaţia în care judecatorul îsi desfasoara efectiv activitatea in cadrul instantei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă. Raportat la această decizie, instanta a apreciat ca interpretarea restrictiva se impune cu atat mai mult persoanelor care nu functionează efectiv la nicio instanţă, cum este cazul reclamantilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 27 iulie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 765/LM/2020 din 21 octombrie 2020, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale în favoarea Tribunalului Cluj. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 06.01.2020.

A considerat instanţa că, cele stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia 7/16.05.2016, invocate prin considerentele hotărârii de declinare a Tribunalului Cluj, nu sunt aplicabile în speţă, având în vedere că decizia susmenţionată vizează art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare înainte de modificarea textului legal prin Legea nr. 310/2018.

Instanţa a reţinut că, întrucât reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor căruia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei fiind instanţă inferioară Curţii de Apel Oradea, echivalentul Parchetului la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul." Acest text este completat de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care dispune că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În raport de calitatea reclamanţilor de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, se pune în discuţie incidenţa alin. (1) al textului de lege, aplicabil în cazul în care un judecător ar avea calitatea de reclamant, dispoziţie aplicabilă în mod corespunzător şi procurorilor.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate instanţa reţine că reclamanţii puteau sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâţi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Reclamanţii au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (21) al aceluiaşi text de lege care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamanţilor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

Aşadar, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv, reclamantului, iar nu şi pârâtului sau instanţei din oficiu care, prin urmare, nu poate reclama pe calea excepţiei de necompetenţă opţiunea procesuală manifestată reclamant.

În cauză, reclamanţii, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au ales Tribunalul Cluj, întrucât aveau posibilitatea să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Tribunalul Cluj se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.