Annulment of arbitral award: Limits of judicial review between legality (irregular service) and substantive re-examination of late-payment penalties

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi la 31.05.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat ca în baza probatoriilor ce se vor administra să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume:

- 31.963,39 RON reprezentând contravaloarea facturi fiscale neachitate emise în baza contractelor nr. x/04.03.2014 şi nr. y/04.03.2014;

- 40.567,93 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate de la scadenţa fiecărei facturi emisă în baza contractelor sus menţionate până la data de 15.10.2018;

- obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de arbitrare;

Prin hotărârea arbitrală nr. 6 din 23.10.2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Iaşi de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în dosarul nr. x/2019 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta să achite reclamantei următoarele sume: 31.963,39 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate emise în baza contractelor nr. x/04.03.2014 şi nr. y/04.03.2014; 40.567,93 RON reprezentând penalităţi, calculate de la scadenţa fiecărei facturi emisă în baza contractelor sus menţionate până la data de 15.10.2018; suma de 1.099,92 RON cu titlu de cheltuieli de arbitrare;

Împotriva sentinţei arbitrale, S.C. B. S.R.L. a formulat, la 20.01.2020, acţiune în anularea hotărârii arbitrale, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 19/2020 din 04.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 6 din 23.10.2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în dosarul nr. x/2019 ca nefondată pentru motivul prevăzut de art. 608 lit. d) C. proc. civ.

A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata S.C. A. S.R.L..

Împotriva sentinţei civile nr. 19/2020 din 04.06.2020 a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, S.C. B. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate raportat la 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat de către recurentă a fi incident în cauză, întrucât, instanţa arbitrală a lipsit-o de deptul de a-şi face apărare în cauză, inclusiv de a depune întâmpinare şi probe care urmau a fi administrate, precum şi depunerea de concluzii scrise, prin respingerea cererii de amânare a cauzei, motivat de primirea citaţiei foarte târziu.

În susţinerea nelegalităţii sentinţei, se învederează faptul că se impune casarea acesteia şi din perspectiva faptului că a fost pronunţată şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la soluţionarea fondului cauzei, în raport de analiza superficială a modului de soluţionare a capătului de cerere privind penalităţile de întârziere, care au fost acordate fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 1541 C. civ.

Pentru aceste motive recurenta se solicită îndreptăţită să solicite admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la 01.09.2020, intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat împotriva sentinţei atacate.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte a reţinut că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În prealabil, se cuvine subliniat că desfiinţarea unei hotărâri arbitrale este permisă numai pentru motivele prevăzute de art. 608 C. proc. civ. care vizează nelegalitatea acestei hotărâri, derivată din încălcări de ordin procedural sau dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii legale cu caracter imperativ ori daca hotărârea s-a fondat pe dispoziţii legale declarate, în anumite condiţii, neconstituţionale, fiind nepermis, aşadar, un control jurisdicţional care să vizeze chestiuni de fond sau de netemeinicie a hotărârii arbitrale.

În consecinţă, motivul de recurs care poate fi analizat vizează încălcarea, de către instanţa de judecată, a unor reguli de procedură care sunt sancţionate cu nulitatea actelor procedurale; mai precis, recurenta a susţinut că a fost încălcat principiul dreptului la apărare, deoarece instanţa de judecată a lipsit-o de dreptul de a-şi face apărare în cauză, inclusiv de a depune întâmpinare şi probe care urmau a fi administrate şi nu a încunoştiinţat-o de intenţia de a judeca acţiunea arbitrală în fond, şi nu i-a oferit posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine greşita aplicare a legii de către instanţa de fond ce vizează dezlegarea motivului de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care priveşte nelegala citare a recurentei în cadrul procedurii arbitrale.

Această susţinere este nefondată, întrucât condiţia cerută de textul de lege citat, privind neconformitatea procedurii citării la termenul la care au avut loc dezbaterile nu a fost demonstrată.

Motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. sancţionează încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil prin lipsa de citare sau printr-o nelegală citare.

În arbitraj citarea şi comunicarea actelor de procedură urmează, în principal, dispoziţiile din dreptul comun procesual (art. 153 alin. (2), art. 156-158, art. 161-162, art. 166-173, art. 229-230 C. proc. civ.).

De asemenea, Cartea a IV-a din C. proc. civ. conţine o serie de dispoziţii cu privire la citarea şi prezentarea părţii în litigiul arbitral care se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile de drept comun privind citarea părţilor.

Desfăşurarea procedurii arbitrale nu implică în mod obligatoriu prezenţa părţilor la dezbateri, sigura cerinţă fiind ca acestea să fie legal citate.

Revenind la motivul privind desfiinţarea hotărârii arbitrale, se reţine că neconformitatea procedurii citării acoperă toate situaţiile de la omisiunea citării până la neîndeplinirea ei în termenul prevăzut de art. 580 C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului arbitral se constată că potrivit dispoziţiilor art. 578 C. proc. civ. primul termen de judecată a fost stabilit la 30.09.2020.

La primul termen de judecată, tribunalul arbitral în temeiul dispoziţiilor art. 584 alin. (1) C. proc. civ. a admis cererea pentru lipsă de apărare formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. şi a acordat un nou termen de judecată la 23.10.2019.

În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 580 C. proc. civ. se constată că potrivit dovezii existentă la dosarul arbitral pârâta S.C. B. S.R.L. a primit citaţia pentru noul termen de judecată la data de 08.10.2019.

Din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii arbitrale, având în vedere că din considerentele expuse nu reiese neconformitatea procedurii citării pentru termenul la care au avut loc dezbaterile, iar înscrisurile ataşate acţiunii în anulare au fost comunicate părţii pentru termenul de judecată de la 30.09.2019.

Cu privire la temeinicia motivului de anulare derivând din nemotivarea hotărârii arbitrale, sub aspectul modului de soluţionare al capătului de cerere privind penalităţile de întârziere, Înalta Curte va analiza dacă reclamanta formulează, în realitate, critici de legalitate sau critici de temeinicie.

Astfel, acţiunea in anulare hotărârii arbitrale este expresia dreptului de acces al părţii la jurisdicţia statală potrivit limitelor sale de exercitare impuse prin art. 608 si următoarele C. proc. civ.

În această ordine de idei, acţiunea in anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare si nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei, atunci când părţile se declară nemulţumite de hotărârea dată în arbitraj.

Astfel, hotărârea unei instanţe arbitrale - act jurisdicţional de origine privată - nu poate fi desfiinţată decât pentru motivele exhaustiv enumerate de art. 608 C. proc. civ., fiind de remarcat că niciunul dintre acestea nu se referă la greşita judecată a procesului în fapt sau în drept. Controlul statal realizat asupra hotărârii arbitrale este unul de legalitate, iar nu unul de temeinicie, iar aceasta nu reprezintă o sustragere nejustificata a actului de jurisdicţie arbitrală de la controlul exercitat de către o instanţă statală, ci rezidă în natura contractuală a arbitrajului si obligativitatea actului emanat de la instituţia de arbitraj la care părţile au consimţit să apeleze.

Înalta Curte consideră ca hotărârea arbitrală este motivată, contrar afirmaţiilor reclamantei, iar criticile formulate de către parte nu justifică aprecierea că hotărârea este nemotivată, adică de natură să nu facă inteligibil raţionamentul care a justificat soluţia, ci reclamă o chestiune care ţine de stilul judiciar, în mod exclusiv.

Pe de altă parte, nemulţumirea reclamantei care, în această modalitate sintetică de prezentare a considerentelor hotărârii arbitrale defavorabile, se simte nedreptăţită nu poate fi remediată în această procedură şi nu se poate proceda la o reevaluare a fondului si la o cântărire a valorii argumentelor si probelor reclamantei, deoarece procedura de judecată permite acest lucru exclusiv în măsura în care motivele de nulitate sunt întemeiate si justifică anularea actului arbitral, conform art. 613 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, criticile referitoare la fondul cauzei, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 1541 C. civ. şi reducerii cuantumului penalităţilor la nivelul obligaţiei principale, ar putea fi avute în vedere în cazul anulării sentinţei arbitrale şi în situaţia reţinerii cauzei pe fond la Curtea de Apel.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 19/2020 din 04 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 19/2020 din 04 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.