Prescription of tort damages claim: start of limitation period and suspension during administrative mandate under O.U.G. 109/2011

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 538/2019 din data de 15 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta Compania de Apă Olt, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. Compania de Apă Olt S.A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei şi pe fond, admiterea acţiunii.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 124/2020 din 19 mai 2020 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Compania de Apă OlT S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Compania de Apă Olt S.A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susţinut că termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune curge de la data la care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei Deciziei nr. 7/2015 emise de Camera de Conturi a României, respectiv 23 noiembrie 2016, data pronunţării deciziei, iar nu de la momentul efectuării plăţilor nelegale şi implicit al producerii prejudiciului, aşa cum a reţinut prima instanţă, cu atât mai mult cu cât prin suspendarea efectelor deciziei şi anularea în parte a acesteia, nu se putea vorbi despre un prejudiciu cert.

A considerat de asemenea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2532 (3) C. civ., respectiv prescripţia se suspendă în situaţia în care persoanei căreia i s-a încredinţat administrarea bunurilor societăţii nu i-a fost revocat mandatul, iar socotelile nu au fost date şi acceptate.

Potrivit recurentei, termenul de prescripţie curge de la data la care socotelile au fost date şi acceptate, în prezenta cauză data revocării mandatului, iar termenul de prescripţie începe cel mai devreme din luna septembrie 2016.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii.

Înalta Curte, analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reţine următoarele:

Criticile formulate au vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2528 şi 2532 din C. civ., dispoziţii reglementând dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită şi cazurile de suspendare a prescripţiei, recurenta susţinând că termenul de prescripţie a început să curgă, pe de o parte, de la data revocării contactului de mandat încheiat cu intimatul-pârât, iar, pe de altă parte, de la data pronunţării de către Curtea de Apel Craiova asupra legalităţii Deciziei nr. 7/2015 a Curţii de Conturi.

Potrivit art. 2528 C. civ., prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată print-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât si pe cel care răspunde de ea, inclusiv în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri, iar prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu o încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate, în condiţiile art. 2532 C. civ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a reţinut corect în ceea ce priveşte data la care ar începe să curgă termenul de prescripţie că trebuie respectate prevederile art. 2528 din C. civ., în condiţiile în care reclamanta a cunoscut presupusa paguba, dar şi presupuşii vinovaţi cel mai târziu la data de 28.10.2014, data la care au fost comunicate societăţii raportul de control nr. 1773 şi decizia nr. 7/2015 a Curţii de Conturi, contestarea ulterioară a acestor acte administrative neprezentând relevanţă în condiţiile în care acestea au caracter obligatoriu şi se bucură de prezumţia de legalitate.

În ceea ce priveşte cazul de suspendare a prescripţiei prevăzut de art. 2532 alin. (3) C. civ., Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere dispoziţiile legale speciale în temeiul cărora a fost încheiat Contractul de Mandat, respectiv prevederile art. 36 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011 privind evaluarea anuală a activităţii directorilor sau directoratului, raportul de evaluare publicându-se pe pagina de internet a autorităţii publice tutelare, la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea.

În aceste condiţii, susţinerile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 2532 alin. (3) C. civ. şi referitoare la faptul că termenul de prescripţie ar începe să curgă de la data revocării contractului de mandat nu sunt fondate, acestea ignorând starea de fapt şi situaţia specifică a contractului de mandat care a fost încheiat sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 109/2011.

Astfel, evaluarea activităţii sale, care vizează atât execuţia contractului de mandat, cât şi a componentei de management a planului de administrare s-a făcut în conţinutul raportului de evaluare până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea. Cu alte cuvinte, socotelile sunt date şi aprobate anual, până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea, data începerii cursului prescripţiei fiind, cel mai târziu, data de 31 mai 2015 pentru anul 2014, data când au fost efectuate plăţile, iar în condiţiile în care acţiunea a fost promovată la data de 17.03.2019, termenul de prescripţie de trei ani s-a împlinit.

Aceasta situaţie se înscrie în sintagma "sau trebuia să cunoască" astfel încât de la data de 31.05.2015 reclamanta nu mai poate să invoce că nu a cunoscut sau că a fost împiedicată de calitatea de mandatar a pârâtului să acţioneze, în condiţiile în care evaluarea nu se făcea de către intimat, ci de către Consiliul de Administraţie.

Pentru aceste considerente, se reţine că în mod corect a fost aplicate dispoziţiile legale criticate de recurentă, fiind aplicată în mod legal sancţiunea privind prescripţia dreptului material la acţiune.

În consecinţă, pentru considerentele menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE APĂ OLT S.A. împotriva deciziei nr. 124/2020 din 19 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.