Judicial liquidator's delictual liability claim for unilateral occupation of assets: scope of Law No. 85/2014 and civil prescription

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL BACĂU S.A. a solicitat obligarea pârâtului JUDEŢUL BACĂU-CONSILIUL JUDEŢEAN BACĂU la plata sumei de 248.889 Euro, reprezentând daune pentru utilizarea cu titlu gratuit a spaţiilor din cadrul Centrului de Afaceri şi Expoziţional Mircea Cancicov şi la plata dobânzii legale.

Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 629/2019 din 31 octombrie 2019, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a respins ca fiind prescrise pretenţiile aferente perioadei 18.09.2014-01.07.2016 şi a respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor formulate de către reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL BACĂU S.A., reprezentată prin A., în contradictoriu cu pârât CONSILIUL JUDEŢEAN BACĂU.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 163/2020 din 27 mai 2020, a respins ca nefondat apelul promovat de apelantul-reclamant S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL BACĂU S.A. reprezentat de A., împotriva sentinţei civile nr. 629 din 31 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL JUDEŢEAN BACĂU.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL BACĂU S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt şi a parcursului judiciar al cauzei, recurenta - reclamantă a susţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de apel a confundat contractele atacate prin acţiunea fondului considerând că lichidatorul judiciar a atacat contractul de comodat încheiat între reclamanta Centrul de Afaceri şi Expoziţional S.A. şi Municipiul Bacău, iar din acest punct de vedere hotărârea dată de către instanţa de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, susţine recurenta-reclamantă, se invocă prevederile Legii nr. 85/2014 şi momentul curgerii termenului de prescripţie prevăzut de această lege în situaţia în care reclamanta S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional S.A. a invocat ca temei de drept al acţiunii prevederile art. 1357 alin. (1) şi (2) şi urm. din Noul C. civ.

În continuarea motivării, recurenta-reclamantă a reiterat considerentele din cererea de apel cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Recurenta-reclamantă consideră că şi în ceea ce priveşte respingerea pretenţiilor pe fondul cauzei, instanţa de apel nu a înţeles obiectul cererii.

Astfel, susţine recurenta-reclamantă, instanţa de apel consideră că acţiunea reclamantei Centrul de Afaceri si Expoziţional Bacău S.A. ar fi îndreptată împotriva pârâţilor pentru apărarea drepturilor de creanţă în calitate de acţionar în interesul bugetelor locale pe care aceştia le administrează.

În primul rând, susţine recurenta-pârâtă, în cauză nu este decât un singur pârât, iar în al doilea rând prin acţiune nu se apără drepturile de creanţă a celor doi pârâţi ci se apără interesele reclamantei care a fost adusă în faliment prin utilizarea de către cei doi acţionari a spaţiilor date în administrare către S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional S.A. fără să achite chiria şi utilităţile folosite.

În opinia recurentei-reclamante, în motivarea deciziei recurate se fac aprecieri cu privire la Legea nr. 85/2014, cererea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale societăţii prevăzute de această lege, a cererii privind anularea unor acte frauduloase încheiate de societate cu terţii beneficiari, lipsa accesului la justiţie cât şi anularea contractului de comodat, toate acestea pornind de la nişte aprecieri ale Curţii de conturi, având drept urmare promovarea unei acţiuni de către lichidatorul judiciar, motivări cu totul străine cauzei sau mai degrabă lipsa motivării.

După redarea prevederilor art. 1357 alin. (1) C. civ., a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, a actelor normative ce stabileşte statutul reclamantei de societate comercială, a unor aspecte ale situaţiei de fapt privind aprobarea dreptului de folosinţă gratuită şi a pierderilor suferite pentru utilizarea spaţiilor existente la S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional S.A., recurenta-reclamantă consideră că fapta ilicită, ca şi condiţie a răspunderii civile delictuale poate fi reţinută în cauză, pârâtul Judeţul Bacău acţionând în mod abuziv şi în contra drepturilor şi intereselor reclamantei prin lipsirea acesteia de exerciţiul concret al dreptului de folosinţă, dar şi de valorificarea tuturor beneficiilor materiale pe care folosinţa unui bun le poate asigura titularilor dreptului.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Judeţul Bacău - Consiliul Judeţean Bacău a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte în contextul publicării în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2019 a deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va respinge excepţia, reţinând că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la cele statuate de Curtea Constituţională a României prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României la 20 iulie 2017.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a confundat contractele atacate prin acţiunea fondului considerând că lichidatorul judiciar a atacat contractul de comodat încheiat între reclamanta Centrul de Afaceri şi Expoziţional S.A. şi Municipiul Bacău, iar din acest punct de vedere hotărârea dată de către instanţa de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Criticile recurentei - reclamante sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de apel a analizat cauza din perspectiva pretenţiilor formulate de către reclamantă, astfel cum a fost investită, iar în cadrul analizei a făcut trimitere la contractul de comodat nr. x/16.08.2011.

Astfel, se constată că în verificarea legalităţii sentinţei apelate, instanţa de apel a pornit de la analiza situaţiei de fapt potrivit probelor aflate la dosarul cauzei şi ţinând cont de prevederile legale incidente, a realizat un just control de legalitate stabilind în mod corect că lichidatorul nu a solicitat nici expres şi nici implicit anularea contractului de comodat, în cadrul reglementat funcţional de Legea nr. 85/2014, ci, pornind de la nişte aprecieri ale curţii de conturi, a promovat o acţiune în răspundere delictuală ca şi cum pârâţii ar fi ocupat în fapt spaţiul expoziţional, în mod unilateral şi fără să existe acordul de voinţă al societăţii, cu ignorarea faptului că pârâţii sunt acţionari şi cu neluarea în considerare a obiectului de activitate al centrului expoziţional.

Nu pot fi reţinute nici criticile potrivit cărora instanţa de apel, în motivarea deciziei recurate prin aprecierile făcute cu privire la Legea nr. 85/2014, la cererea în atragerea răspunderii organelor de conducere ale societăţii prevăzute de această lege, a cererii privind anularea unor acte frauduloase încheiate de societate cu terţii beneficiari, cât şi anularea contractului de comodat, a prezentat motivări cu totul străine cauzei.

În analiza apelului cu care a fost investită, instanţa de apel constatând că reclamanta S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional Bacău S.A. se află în procedura insolvenţei fiind desemnat lichidatorul judiciar al acesteia, în mod corect a statuat că cererea a fost formulată de lichidatorul judiciar în afara cadrului special prevăzut de Legea nr. 85/2014, singurul act normativ aplicabil în cazurile în care lichidatorul reprezintă intereselor terţilor creditori ai societăţii în insolvenţă/faliment.

Astfel fiind, nu se poate reţine că instanţa de apel prin stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a indicării cadrului procesual şi legal în care se pot valorifica pretenţiile reclamantei a prezentat motive străine de natura pricinii.

Înalta Curte, apreciază că decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin prisma acestui motiv de casare, este în realitate raţionamentul logico-juridic al instanţei de apel care a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte, constată că în speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de apel a expus în mod clar şi convingător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

În consecinţă, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulţumită de argumentele şi soluţia pronunţată în cauză nu determină incidenţa niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Reiterarea motivelor din cererea de apel nu poate fi suspusă analizei în această etapă procesuală, având în vedere că aceste critici au fost supuse controlului de legalitate de către instanţa de apel, iar recurenta-reclamantă nu a indicat în ce mod instanţa de apel a greşit în analiza acestora.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi nu este prezentată în mod explicit vreo critică privind încălcarea unor norme de drept material, recurenta-reclamantă printr-o argumentare ambiguă a acestui motiv de casare, face trimitere la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1357 alin. (1) şi (2) C. civ. pentru a fi reanalizate condiţiile îndeplinirii răspunderii civile delictuale.

Or, fără o argumentare concretă privind eventualele greşeli ale instanţei de apel în aplicarea normelor de drept material, instanţa de recurs nu poate realiza o analiză pertinentă a legalităţii deciziei recurate.

Ca atare, întreaga argumentare a recurentei-reclamante privind îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale va fi respinsă.

Cât priveşte analiza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, Înalta Curte constată că, instanţa de apel în mod corect a observat că titularul pretenţiilor nu este un organ fiscal, iar creanţa pretinsă de la pârâţi nu a avut ca izvor emiterea unei decizii de impunere, act unilateral emis în baza legii de către organul fiscal competent, ci a avut ca izvor o pretinsă faptă ilicită (pretins contract fraudulos), condiţii în care raportul juridic pe baza căreia s-au întemeiat pretenţiile apelantului-reclamant este unul civil, căreia i se aplică termenul general de prescripţie (de 3 ani).

Înalta Curte, apreciază că hotărârea recurată este rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile şi a unei aprecieri convingătoare a faptelor reţinute în cauză.

Totodată, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea motivelor de casare, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a situaţiei de fapt şi implicit la o soluţionare pe fond a cauzei, omiţând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate şi nu cele de netemeinicie.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită şi că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie situaţia de fapt stabilită şi de a solicita instanţei de recurs să o reconsidere în ceea ce priveşte fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

În acest context, se constată că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei nr. 163/2020 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Judeţean Bacău.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRUL DE AFACERI ŞI EXPOZIŢIONAL S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei nr. 163/2020 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2020.