Service contract debt: Effect of insolvency opening on pending appeals and scope of cassation review regarding evidentiary assessment

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 03 februarie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat să se dispună:

1.1. obligarea pârâtei la plata sumei de 3.815.085,64 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, conform contractului de servicii nr. x/12.10.2012;

1.2. obligarea pârâtei la plata sumei de 2.208.195,32 de RON, cu titlu de daune-interese, reprezentând cuantumul serviciilor ce trebuia prestate de către reclamantă conform contractului şi care nu au fost efectuate ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei;

1.3. obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, calculate în conformitate cu prevederile sub-clauzei 7.2 din contract, de la data scadenţei şi până la data introducerii prezentei acţiuni, penalităţi care urmează a se calcula pana la data achitării efective a debitului.

La 19 februarie 2016, reclamanta a depus cerere completatoare.

La data de 01 august 2016, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata penalităţilor de întârziere pentru prestarea cu întârziere a unor servicii aferente contractului de furnizare produse şi prestare servicii nr. x/12.10.2012, conform art. 7.1 din contract, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., a fost respinsă cererea de administrare a probei cu expertiza contabilă şi expertiza informatică formulată de pârâta- reclamantă şi a fost amânată judecata cauzei pentru a da posibilitatea părţilor să pregătească concluzii pe fondul litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 2925 din 02 august 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.815.085,64 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor/echipamentelor prestate/livrate de către S.C. A. S.A. în beneficiul pârâtei şi neachitate de către aceasta din urmă, 2.208.195,32 RON, cu titlu de daune - interese, precum şi plata penalităţilor de întârziere de 0,5%/zi de întârziere în valoare de 14.855.698,74 RON, calculate de la data scadenţei şi până la data de 01 noiembrie 2015, precum şi în continuare până la data achitării efective a debitului principal în valoare de 3.815.085,64 RON. Au fost respinse celelalte pretenţii ca nefondate. A fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 168.402,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvenţă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., având ca obiect pronunţarea unei hotărâri de încetare a acţiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ca neîntemeiată.

A fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvenţă, împotriva încheierii de şedinţă din data de 23.05.2017 şi a sentinţei civile nr. 2925 din 02 august 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvenţă, să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.A. suma de 22.213,49 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în insolvenţă a declarat recurs.

Cu privire la cererea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri de încetare a acţiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, recurenta-pârâtă arată că, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 12.02.2018, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva recurentei. Această încheiere a rămas definitivă, fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4259/27.02.2018.

Recurenta-pârâtă arată că, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, valorificarea drepturilor creditorilor asupra averii debitorului se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, reclamanta fiind înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor.

Referitor la soluţia de respingere a apelului declarat împotriva încheierii din 23.05.2017, prin care s-a respins cererea de probe, recurenta-pârâtă arată că hotărârile pronunţate în cauză nu au ca temei un probatoriu complet şi suficient, fiind din acest punct de vedere părtinitoare, preluând exclusiv apărările reclamantei în motivarea soluţiei.

În susţinerea criticilor ce vizează respingerea apelului împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă apreciază că instanţa, în analiza temeiniciei cererii de chemare în judecată, trebuia, în primul rând, să stabilească dacă facturile emise de către reclamantă, a căror plată o constituie capetele sale de cerere, au fost emise cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi contractuale.

În susţinerea acestei critici, recurenta-pârâtă face trimitere atât la dispoziţiile contractuale, cât şi la situaţia de fapt.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil/nul, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 10 iunie 2020, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la data de 9 decembrie 2020, în şedinţă publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevăd că: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului".

În raport de aceste dispoziţii, în mod legal curtea de apel a reţinut că hotărârile apelate în prezenta cauză, respectiv încheierea din 23 mai 2017 şi sentinţa civilă nr. 2925 din 02 august 2017 au fost pronunţate anterior încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII a civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L.

În aceste condiţii, în mod judicios curtea de apel a constatat că anterior pronunţării hotărârilor apelate nu era incident motivul de suspendare de drept a judecăţii reglementat de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi ca atare, nici suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-pârâtă nu ar fi fost posibilă, în condiţiile în care art. 75 alin. (2) lit.) a din Legea nr. 85/2014 prevede expres că nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii insolvenţei.

Nici critica recurentei-pârâte cu privire la mijloacele de probă încuviinţate de către instanţa de apel nu poate fi reţinută.

Potrivit dispoziţiilor art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de prevederile legale mai sus enunţate, reiese că instanţa de apel dispune cu privire la probele pe care le consideră ca fiind necesare soluţionării cauzei, astfel că prin intermediul recursului nu poate fi cenzurată aprecierea instanţei cu privire la probatoriul administrat, acestea fiind aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că în susţinerea criticilor ce vizează respingerea apelului împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că instanţa trebuia să stabilească dacă facturile emise de către reclamantă, a căror plată o constituie capetele sale de cerere, au fost emise cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi contractuale, expunând situaţia de fapt.

Prin argumentele invocate, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenta-pârâtă urmăreşte, aşadar, să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ŞI ASOCIAŢII S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 22.474,82 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ŞI ASOCIAŢII S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2673 din 20 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. ŞI ASOCIAŢII S.P.R.L. la plata sumei de 22.474,82 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2020.