Revision for contradictory judgments requiring triple identity of parties, object, and cause in civil salary disputes

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 26 iulie 2018 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, sub nr. x/2018, revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 709/2018 din 26 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că decizia atacată este potrivnică hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2014 (finalizat prin sentinţa nr. 961/2014 a Tribunalului Sibiu) şi dosarul nr. x/2015 (finalizat prin decizia civilă nr. 558/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia), întrucât reclamantul A. a solicitat şi a obţinut acelaşi lucru, respectiv încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, începând cu data de 01.04.2012.

Revizuenta a susţinut că este obligată la calcularea drepturilor salariale pe perioade care se suprapun şi, atâta timp cât în cuprinsul deciziei civile nr. 709/2018 nu se face nicio referire la primele cicluri procesuale, este supusă unei duble executări silite pe aceeaşi perioadă.

A apreciat că hotărârile sunt potrivnice şi datorită faptului că în litigiile anterioare reclamantul A. a agreat calculul folosit de Filarmonica de Stat Sibiu, iar prin decizia atacată, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut un calcul diferit, ceea ce o obligă pe aceasta să-i stabilească reclamantului un salariu excedentar faţă de grila de salarizare actuală (Legea nr. 153/2017).

S-a arătat că prin decizia civilă nr. 709/2018 s-a statuat că la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu există un alt punct de salariu decât cel stabilit atât de instituţie, cât şi de Curtea de Apel Alba Iulia în litigii anterioare, fapt ce contravine Hotărârii de Guvern nr. 1672/2008.

Prin urmare, revizuenta a menţionat faptul că se află în situaţia de a încălca legea, întrucât la nivelul instituţiei valoarea unitară a punctului de salariu este de 1.21785, iar prin decizia atacată se stabileşte un punct mai mare.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 709/2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de revizuire a reţinut următoarele:

Din cuprinsul celor trei hotărâri (decizia civilă nr. 709/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţele civile nr. 961/2014 şi nr. 2054/2015 ale Tribunalului Sibiu) rezultă că nu există identitate sub aspectul obiectului, dosarul în care s-a pronunţat decizia atacată fiind singurul în care s-a solicitat determinarea în concret a modului de calcul al salariului reclamantului.

De altfel, în cuprinsul deciziei civile nr. 709/2018, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că raportul de expertiză tehnică s-a efectuat tocmai având în vedere sentinţa civilă nr. 961/2014, expertul constatând că nu în toate cazurile a preluat corect valoarea coeficienţilor de serviciu, coeficienţii şi procentele rezultatului evaluării calitative, împrejurare ce a condus la stabilirea greşită a valorii punctului de salarizare.

Ca urmare, având în vedere obiectul diferit al celor trei acţiuni, nu se poate reţine în cauză autoritatea de lucru la care face trimite textul de lege invocat de revizuentă.

În realitate, criticile revizuentei vizează aspecte de judecată, aceasta fiind nemulţumită de soluţia instanţei care a stabilit valoarea unitară a punctului de salariu superioară celei calculate de revizuentă cu ocazia punerii în executare a hotărârilor pronunţate anterior, susţinând că modul de calcul astfel stabilit contravine H.G. nr. 1672/2008 şi o obligă pe aceasta să-i stabilească intimatului un salariu excedentar faţă de grila de salarizare actuală.

Aceste chestiuni însă nu pot face obiectul unei căi de atac extraordinare de retractare cum este revizuirea, cazurile de revizuire fiind enumerate în mod exhaustiv la art. 509 din C. proc. civ.

De asemenea, s-a reţinut că nici criticile vizând o eventuală dublă executare silită nu pot fi examinate în cadrul revizuirii, acestea putând face, eventual, obiectul unei contestaţii la executare.

Împotriva deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Alba Iulia.

Recurenta-revizuentă consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".

Subsumat acestui motiv recurenta a invocat faptul că decizia civilă nr. 890/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost pronunţată fără a se lua în considerare împrejurarea că în două litigii anterioare reclamantul A. a solicitat şi obţinut acelaşi lucru şi anume încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia începând cu data de 1 aprilie 2012.

A susţinut că, mai exact, reclamantul a solicitat încadrarea conform O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007 pentru instituţiile publice de spectacole şi concerte, coroborat cu prevederile H.G. nr. 1672/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate din instituţiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază.

În opinia recurentei-revizuente, nu este temeinică reţinerea instanţei de revizuire, respectiv cea de la pagina 3 din decizia nr. 890/2018, în sensul că "din cuprinsul celor trei hotărâri (decizia civilă nr. 709/2018 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţele civile nr. 961/2014 şi nr. 2054/2015 ale Tribunalului Sibiu) rezultă că nu există identitate sub aspectul obiectului, dosarul în care s-a pronunţat decizia atacată fiind singurul în care s-a solicitat determinarea în concret a modului de calcul al salariului reclamantului", deoarece în dosarul nr. x/2016, finalizat prin decizia nr. 558/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul A. a solicitat stabilirea corectă a încadrării salariale ... începând cu data de 1 decembrie 2013, în condiţiile în care acesta era încadrat corespunzător de la data de 1 aprilie 2012, ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 558/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Recurenta a reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii de revizuire, arătând că decizia atacată este potrivnică hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2014 (finalizat prin sentinţa nr. 961/2014 a Tribunalului Sibiu) şi dosarul nr. x/2015 (finalizat prin decizia civilă nr. 558/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia), întrucât reclamantul A. a solicitat şi a obţinut acelaşi lucru, respectiv încadrarea conform deciziei nr. 4724/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, începând cu data de 01.04.2012.

S-a criticat hotărârea recurată din perspectiva faptului că aceasta a menţinut decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu existenţa unui alt punct de salariu decât cel stabilit de instituţie şi de Curtea de Apel Alba Iulia în litigiile anterioare, ceea ce contravine prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1672/2008.

În accepţiunea recurentei, existenţa a două variante de punct de salariu este nelegală, iar varianta de 1,6714 stabilită în cazul intimatului A. duce la depăşirea salariilor din grila prevăzută în anexa la Legea nr. 353/2007 pentru anumite funcţii artistice din aceeaşi categorie de personal.

Recurenta-revizuentă a mai arătat că decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă nu respectă nici practica statuată în speţe similare, cu referire la dosarul nr. x/2016 şi dosarul nr. x/2016, în cadrul cărora s-a stabilit că valoarea punctului de salariu la nivelul Filarmonicii de Stat Sibiu la categoria de personal artistic din care face parte reclamantul A. trebuie să rămână la valoarea de 1,21785, aşa cum a stabilit instituţia prin organele de conducere.

A apreciat că salariul reclamantului se putea calcula, în mod legal, pe coeficientul de calitate din formula de calcul de 17% cât i s-a stabilit de către instituţie, şi să se dispună reîncadrarea suplimentară cu o diferenţă lunară de 135 RON începând cu data de 29 noiembrie 2013.

Intimatul A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial în sumă de 1.500 RON, conform înscrisurilor ataşate.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la dată începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 15 septembrie 2020 s-a respins excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul A. şi s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta Filarmonica de Stat Sibiu, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acestuia la data de 8 decembrie 2020, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, trebuie reamintit că instituirea ipotezei legale, în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice. Atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, nici judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat îşi extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le putea adopta, a impus concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori; dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluţionat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluţie nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 - ceea ce nu este cazul, în speţă, deoarece procesul a început la 29 noiembrie 2016 (data înregistrării pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă a dosarului nr. x/2016 având ca obiect acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Filarmonica de Stat Sibiu, finalizat prin decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă) -, întrucât în noua formă a C. proc. civ., inaplicabilă însă, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanţei de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Aşadar, în cauza de faţă, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ şi, astfel, trebuie verificată existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte va analiza decizia ce formează obiectul recursului din perspectiva motivului de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, urmând să verifice dacă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a respectat dispoziţiile legale care reglementează cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele ducând la respingerea cererii de revizuire.

În prezenta cauză, se constată că nu există identitate de obiect între dosarul nr. x/2016, finalizat prin decizia civilă nr. 709/2018 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi cele două dosare indicate de către revizuentă în cuprinsul cererii de revizuire, respectiv dosarul nr. x/2014 şi dosarul nr. x/2015, astfel cum, în mod corect, a statuat Curtea de Apel Alba Iulia, motiv pentru care, alegaţiile recurentei privind nelegalitatea hotărârii pronunţate nu pot fi primite.

Astfel, se reţine că în dosarul nr. x/2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, s-a soluţionat acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamanţii B., C., A. ş.a., prin mandatar D., în contradictoriu cu pârâţii Filarmonica de Stat Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu având ca obiect:

- obligarea pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu începând cu luna martie 2014 la plata personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate din instituţie a salariilor calculate prin raportare la nivelul salarului de bază care s-ar fi cuvenit în decembrie 2009 conform hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia coroborat cu legislaţia adoptată după decembrie 2009 în materie de salarizare a personalului bugetar.

- obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Sibiu să asigure pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu fondurile băneşti necesare acordării drepturilor salariale solicitate la petitul 1.

Prin sentinţa civilă nr. 2054/2015 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Filarmonica de Stat Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu şi, în consecinţă: pârâta Filarmonica de Stat Sibiu a fost obligată la plata către reclamant a salariilor calculate prin raportare la nivelul salariului de bază din luna decembrie 2009, conform deciziei nr. 4274/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe perioada 01.04.2012 - 28.02.2014, iar pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu a fost obligat să asigure pârâtei Filarmonica de Stat Sibiu fondurile necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 131/2018 din 20 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Filarmonica de Stat Sibiu şi, în consecinţă: pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să stabilească salariul de încadrare a reclamantului corespunzător punctului de salariu de 1,67718 începând cu data de 1 decembrie 2013; de asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferenţele salariale pentru perioada 01.12.2013 - 31.08.2015 prin raportare la salariul de bază de 3966 RON, pentru perioada 01.09.2015 - 30.11.2015 raportat la salariul de bază de 4442 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2016 raportat la salariul de bază de 4886 RON, pentru perioada 01.01.2017 - 31.01.2017 raportat la salariul de bază de 5008 RON şi pentru perioada 01.02.2017 - 30.09.2017 raportat la salariul de bază de 7.512 RON, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

În realitate, recurenta-revizuentă nu aduce critici veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul x/2016, soluţie care o obligă să stabilească un salariu excedentar faţă de grila de salarizare actuală, negând faptul că între cele trei dosare nu este întrunită identitatea de obiect.

Într-o altă exprimare, recurenta solicită casarea deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pe calea revizuirii, încercând să acrediteze ideea că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. permit acest lucru.

Or, un astfel de demers procesual este contrar raţiunilor avute în vedere de către legiuitor atunci când a reglementat acest motiv de revizuire.

Pe cale de consecinţă, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de către revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei-revizuente Filarmonica de Stat Sibiu, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta Filarmonica de Stat Sibiu împotriva deciziei civile nr. 890/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-revizuentă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.