Exclusive territorial competence for consumer disputes between professional and successor heir

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată sub nr. x/2020 la 24 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A., prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Ploieşti, l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 271,64 RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi neachitată; 49,05 RON, cu titlu de cost preavizare; 105,76 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 22,81 RON, pentru neachitarea contravalorii energiei electrice, penalităţi ce se vor calcula în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal, fără a depăşi cuantumul acestuia, ca şi la plata penalităţii de întârziere de 1,24 RON, pentru neplata în termen a costului de preavizare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 18 septembrie 2020, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, prima instanâî a reţinut că raporturile dintre creditoare şi debitor decurg dintr-un fapt juridic licit produs între un profesionist şi un consumator, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei domiciliului consumatorului.

Faţă de caracterul exclusiv al normei de competenţă teritorială în cererile formulate împotriva unui consumator, Judecătoria Sinaia a apreciat că în cauză nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitoare la competenţa instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, normă de competenţă care are caracter de ordine privată.

Notând că domiciliul pârâtului se află în municipiul Braşov, unde, de altfel, i-a fost comunicat formularul de cerere, precum si cel de răspuns, pentru a fi completat si depus la dosarul cauzei, aspect menţionat chiar de reclamantă în formularul de cerere, oraşul Sinaia fiind doar locul de consum, a apreciat că aparţine Judecătoriei Braşov competenţa soluţionării cererii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov la 30 septembrie 2020 sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 8306 din 13 noiembrie 2020, Judecătoria Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în fapt, Judecătoria Sinaia a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului A., în calitate de unic moştenitor al defunctului B., la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate şi neachitate, cost preavizare şi penalităţi de întârziere.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 129 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi a reţinut că, în prezenta cauză, un creditor al defunctului s-a adresat instanţei cu o cerere împotriva moştenitorului legal, împrejurare ce atrage incidenţa art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stabileşte în mod exclusiv competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.

Luând act că din adresa din 08 noiembrie 2019, emisă de Uniunea Notarilor Publici, ultimul domiciliu al defunctului B. a fost în oraşul Sinaia, str. x, jud. Prahova, a apreciat că în cauză competenţa revine Judecătoriei Sinaia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 noiembrie 2020.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competenţă, în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două judecătorii din circumscripţia a două curţi de apel diferite şi-au declinat reciproc competenţa teritorială în soluţionarea aceleiaşi cauze, de aceea urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în considerarea următoarelor argumente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speţă, prima instanţă a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A., prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Ploieşti l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 271,64 RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi neachitată; 49,05 RON, cu titlu de cost preavizare; 105,76 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 22,81 RON, pentru neachitarea contravalorii energiei electrice, penalităţi ce se vor calcula în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal, fără a depăşi cuantumul acestuia, ca şi la plata penalităţii de întârziere de 1,24 RON, pentru neplata în termen a costului de preavizare, sumele fiind solicitate în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu autorul pârâtului, aşa cum s-a arătat în cerere.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererile de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Întrucât s-a dedus judecăţii un litigiu determinat de executarea unui contract încheiat cu un consumator, devin aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliului consumatorului.

Înalta Curte subliniază pe de o parte că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune.

Aceasta, întrucât, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ. menţionate mai sus, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile introduse de creditorii acestuia împotriva vreunuia dintre moştenitori, numai până la ieşirea din indiviziune.

Per a contrario, această normă de competenţă nu vizează cererile formulate ulterior sistării indiviziunii rezultate din succesiune.

În cauza de faţă se reţine că, prin adresa din 8 noiembrie 2019, C. şi D. a comunicat reclamantei că pârâtul are calitatea de moştenitor al defunctului B..

Acest înscris autorizează concluzia că, din punct de vedere temporal, cererea dedusă judecăţii nu mai îndeplineşte cerinţa-premisă impusă de art. 118 C. proc. civ., aceea de a fi fost formulată până la ieşirea din indiviziune, atâta vreme cât succesiunea este deja dezbătută şi pârâtul are recunoaşterea oficială a calităţii de unic moştenitor, cu preluarea întregii mase succesorale şi în consecinţă cu preluarea poziţiei de consumator a autorului său.

Aşa fiind, Înalta Curte, în stabilirea competenţei teritoriale a soluţionării cauzei, va avea în vedere dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., mai sus evocat, potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliului consumatorului.

Având în vedere că domiciliul pârâtului, succesor legal al debitorului obligaţiilor a căror executare o solicită S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. este situat în municipiul Braşov, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Braşov.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.