Exceedance of one-month deadline for revision claim challenging violation of positive res judicata effect in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 322/16.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de apelanţii C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L. şi de S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 194/13.03.2020 a Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea formulată de administratorul judiciar, în contradictoriu cu pârâţii S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., societate în insolvenţă, prin administrator special C., D. şi E., a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantului, formulată de S.C. B. S.A., a anulat înscrisul sub semnătură privată, intitulat "Contract de împrumut din data de 04.01.2014", încheiat între D. şi S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., în privinţa clauzelor referitoare la termenul de rambursare şi la penalităţile de întârziere, a anulat înscrisul sub semnătură privată denumit "Act adiţional din data de 04.01.2014 la Contractul de împrumut nr. x/30.09.2013", încheiat între E., D. şi S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., în ceea ce priveşte clauzele referitoare la penalităţi de întârziere, a anulat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat între D., prin mandatar E. şi S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., autentificat sub nr. x/29.11.2017 de B.N.P. F., a dispus radierea din cărţile funciare nr. x şi nr. 50041 a localităţii Boghiş a menţiunilor efectuate sub C2, referitoare la ipoteca imobiliară constituită prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat sub nr. x/29.11.2017 de B.N.P. F., în favoarea creditoarei D. şi a dispus radierea din A.E.G.R.M. a garanţiilor înscrise în baza aceluiaşi contract de împrumut, în favoarea creditoarei D..

La data de 02.10.2020, D. şi E. au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 322/16.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Preliminar, revizuentele au solicitat să fie repuse în termenul de declarare a căii de atac, susţinând că s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a promova cererea de revizuire în termenul legal, deoarece hotărârea pe care o atacă nu a fost motivată până la data împlinirii acestui termen şi numai după ce au fost în măsură să o lectureze, au constatat că întreg raţionamentul curţii de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2019. De asemenea, revizuentele au mai afirmat că, deşi au cunoscut dispozitivul deciziei imediat după pronunţare, acesta nu era suficient pentru a observa încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Pe fondul căii de atac, au arătat că în cadrul dosarului nr. x/2019, în care au fost soluţionate contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., hotărârile judecătoreşti pronunţate au stabilit, cu putere de lucru judecat, că data încheierii contractului de împrumut sub semnătură privată este 04.01.2014, aceeaşi fiind şi data încheierii actului adiţional la contractul de împrumut din 30.09.2013, prin care s-a realizat o novaţie prin schimbare de creditor.

În continuare, au precizat că decizia pe care o atacă cu revizuire a reţinut, în baza unor prezumţii judiciare, că în realitate data încheierii contractelor în discuţie ar fi 29.11.2017, iar natura juridică ar fi cea a unei cesiuni de creanţă. Astfel, cele două revizuente au arătat că întregul raţionament al instanţei de apel a fost ulterior circumscris acestei date, nu doar în ceea ce priveşte formularea în termen, de către C.I.I. A., a acţiunii în anularea unor acte frauduloase, dar şi în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor unei asemenea acţiuni, întrucât 29.11.2017 a fost apreciată ca dată de referinţă pentru analizarea situaţiei patrimoniale a societăţii, a creditorilor debitoarei, a existenţei unor executări silite şi a reprezentării viitoarei stări de insolvenţă.

De aceea, revizuentele au apreciat că, procedând astfel, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a celor statuate în hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care au solicitat anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respingerii apelurilor.

În continuare, au expus pe larg argumentele pentru care au considerat că se impune ca instanţa de rejudecare să respingă căile ordinare de atac, însă, întrucât titularele prezentului demers judiciar au solicitat ca, efect al anulării deciziei atacate, cauza să fie trimisă curţii de apel, Înalta Curte nu consideră necesar ca, în considerentele deciziei de faţă, să le mai consemneze.

La 18.11.2020, C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al S.C. BĂI BOGHIŞ S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, atât pe cale de excepţie - sens în care a invocat tardivitatea formulării ei -, cât şi ca nefondată.

La 20.11.2020, şi S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire - apreciind că aceasta aparţine Curţii de Apel Cluj -, dar şi excepţiiile inadmisibilităţii şi tardivităţii căii de atac; în măsura respingerii acestora, a solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată.

Excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi a fost respinsă la termenul de astăzi, în considerarea argumentelor expuse în practicaua prezentei decizii, iar cea a inadmisibilităţii a fost calificată ca o apărare de fond.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 482 şi 513 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii de revizuire, dar şi cererea revizuentelor de repunere în termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia civilă nr. 322/16.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, care formează obiect al revizuirii de faţă, este pronunţată în soluţionarea unui apel împotriva unei hotărâri în materia insolvenţei, aşa încât are caracter definitiv încă de la pronunţare, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, termenul de declarare a căii de atac a revizuirii, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 16.08.2020.

Cererea de revizuire a fost promovată la 23.09.2020, fiind expediată prin poştă, după împlinirea acestui termen.

Revizuentele au pretins să fie repuse în termenul de declarare a căii de atac, susţinând că s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a o promova în termenul legal, deoarece hotărârea pe care o atacă nu a fost motivată până la data împlinirii acestui termen şi doar după ce au lecturat-o, au constatat că raţionamentul curţii de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare, pronunţate în dosarul nr. x/2019; au arătat şi că, deşi au cunoscut dispozitivul deciziei imediat după pronunţare, acesta nu era suficient pentru a observa încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Analizând această cerere, Înalta Curte reţine că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, caz în care chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior; aşadar, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul şi acelaşi litigiu să fie judecat de două ori; dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluţionat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluţie nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, întrucât noua formă a art. 513 alin. (4) reglementează posibilitatea instanţei de revizuire de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Aşadar, în speţă, revizuentele pot să invoce autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei pozitiv.

După apariţia Legii nr. 310/2018 şi recunoaşterea, astfel, a dreptului părţilor de a promova calea de atac a revizuirii şi pentru valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, conţinutul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost însă modificat; ca atare, legea nu a îngăduit ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

Aceasta relevă că optica legiuitorului sub aspectul termenului de declarare a căii de atac a revizuirii a rămas neschimbată faţă de fosta reglementare. Aşa fiind, sunt pe deplin incidente considerentele expuse de Curtea Constituţională în decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva, susţinută şi de revizuente, a imposibilităţii celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, pe motiv că ar încălca puterea de lucru judecat derivată din altă hotărâre, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată şi comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanţelor.

În paragraful 16 al deciziei, Curtea a reţinut că hotărârea atacată cu revizuire "nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate (...)". Iar în paragraful 19 al aceleiaşi decizii, a reţinut că "pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri" şi că, deşi prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., se statuează că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate şi în ceea ce priveşte considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste dispoziţii "se referă la considerentele care au fundamentat şi condus la soluţiile celor două hotărâri contrare/potrivnice".

Aşa fiind, în condiţiile în care dispozitivul deciziei ce formează obiect al căii de atac de faţă le era defavorabil, calea extraordinară de atac de retractare ar fi trebuit promovată în termenul legal, care a început să curgă de la pronunţare, cu atât mai mult cu cât revizuentele cunoşteau că în dosar formează obiect al disputei stabilirea datei reale a încheierii contractelor, ca fiind 29.11.2017, aspect de natură a încălca, potrivit celor afirmate, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor care au fost pronunţate în dosarul nr. x/2019.

De aceea, Înalta Curte înlătură argumentele prezentate în justificarea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, notând însă că, în măsura în care aceasta ar fi fost declarată în termen, împrejurările invocate ar fi putut să fundamenteze o cerere de repunere în termenul de motivare a cererii de revizuire.

Se cuvine subliniat că în noua reglementare, care permite promovarea căii de atac a revizuirii pentru valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, legiuitorul nu a adaptat şi dispoziţiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care continuă să pretindă ca revizuirea să fie motivată prin însăşi cererea de declarare sau înăuntrul termenului de exercitare, sub sancţiunea nulităţii. Această normă legală pare a le anihila părţilor, în cazuri asemănătoare celor de faţă, dreptul de a supune instanţei de revizuire o analiză reală, de substanţă, a căii de atac pe care o promovează.

Prin urmare, în măsura în care revizuirea ar fi fost formulată în termenul legal, necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire ar fi putut să constituie un motiv temeinic care să le împiedice pe revizuente să-şi prezinte motivele căii de atac în cadrul termenului procedural şi ar releva temeinicia unei cereri de repunere în termenul de motivare - cerere care însă nu a fost formulată în speţă.

Aşadar, reţinând că necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire nu constituie un motiv temeinic care să le fi împiedicat pe revizuente să promoveze calea de atac înăuntrul termenului (ci, eventual, care să le fi determinat să piardă termenul de motivare a cererii de revizuire), Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 186 C. proc. civ., aşa încât va respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.

Ca atare, notând că, după cum s-a constatat în cele ce preced, calea de atac a fost promovată la 23.09.2020, după împlinirea termenului de revizuire, constată că a intervenit decăderea revizuentelor din dreptul de a o exercita, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

Văzând şi dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentele E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 322 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.