Performance bond claim quashed and remanded for unlawfully constituted appeal bench.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. x/2019, reclamantul Judeţul Constanţa, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 332.405,05 RON, pentru care s-a constituit scrisoarea de garanţie de bună execuţie nr. x din 4 noiembrie 2016, emisă de pârâtă pentru antreprenorul S.C. B. S.R.L., ca urmare a încheierii dintre acesta din urmă şi reclamant a contractului de achiziţie publică "servicii de proiectare si execuţie a drumurilor de acces la obiectivele nou construite în localităţile Ovidiu, Tortoman şi Deleni, judeţul Constanţa (...)."

Prin sentinţa civilă nr. 1315 din 29 mai 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 5 iunie 2019 sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 2305 din 1 august 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, Judeţul Constanţa, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa a declarat o cale de atac intitulată "apel", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 98 a din 24 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 332.405,05 RON, pentru care s-a emis scrisoarea de garanţie de bună execuţie nr. x

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, recurenta a reiterat situaţia de fapt, a prezentat evoluţia litigiului în etapele anterioare şi a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că, deşi prin memoriul de apel s-a invocat încălcarea de către tribunal a prevederilor art. 22 alin. (2) şi art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ. şi o pretinsă încălcare de către executantul de lucrări a clauzelor condiţiilor speciale ale contractului de achiziţie publică, instanţa de apel şi-a fundamentat hotărârea pe cu totul alte motive, depăşind astfel limitele învestirii.

A mai susţinut recurenta că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 41 teza întâi din H.G. nr. 395/2016, conform căruia "autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de buna execuţie, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului de achiziţie publică/contractului subsecvent, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte din culpa sa obligaţiile asumate prin contract."

De asemenea, a susţinut autoarea căii de atac că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 1350 alin. (2) C. civ., coroborate cu cele ale art. 1357 din acelaşi Cod, precum şi cele ale art. 2321 C. civ., de vreme ce intimatul nu a probat existenţa vreunui prejudiciu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 7 august 2020 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, iar la 17 septembrie 2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.

În şedinţa publică de la 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia, cu prioritate, reţine următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o cerere ce decurge din executarea unui contract administrativ, de achiziţie publică.

Conform art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ. hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data începerii procesului - 5 martie 2019, prevede că "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."

Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la momentul iniţierii procesului, "hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), a stabilit că "hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Aşadar, raportat la forma în vigoare la data începerii procesului a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) rap. la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în interpretarea dată de instanţa supremă prin decizia nr. 40/2020, în speţă hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă se atacă cu recurs la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a soluţionat calea de atac declarată de Judeţul Constanţa, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2305 din 1 august 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă în completul prevăzut de lege pentru judecata apelului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că este fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că, dând eficienţă textelor de lege evocate mai sus, urmează ca în baza art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ., să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza aceleiaşi curţi de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursului.

În condiţiile admiterii acestui motiv de recurs, care atrage casarea hotărârii pentru nelegala alcătuire a instanţei, analiza motivelor de recurs dezvoltate de parte devine de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 98 A din 24 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.