Commercial registration dispute: Recurs dismissed for lack of interest following intervenor's waiver

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 475 din 20.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenientul A., privind cererea de înscriere la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrată sub nr. x/12.11.2018, având ca obiect menţionarea în registrul comerţului a Hotărârii AGA din data de 9 noiembrie 2018.

S-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a cererii formulate de petenta B. S.R.L., având ca obiect înregistrarea în registrul comerţului a Hotărârii AGA din data de 9 noiembrie 2018 şi efectuarea înregistrărilor impuse de aceasta.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A., solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenţie formulate şi respingerea cererii de înregistrare/înscriere de menţiuni nr. x/2018 de la Registrul Comerţului Cluj; să se dispună comunicarea hotărârii pronunţate în cauză şi cu Oficiul Registrului Comerţului, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate inclusiv de prezentul litigiu, raportat la prevederile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, art. 61 şi următ., art. 466 şi următoarele C. proc. civ., art. 36, art. 70, art. 77, art. 191, art. 192, art. 204 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările ulterioare.

Prin decizia civilă nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenţie şi, în consecinţă, a dispus anularea sentinţei civile nr. 475 pronunţată la 20 martie 2019 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj. A obligat apelantul-intervenient să achite intimatei suma de 2380 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Recurenta B. S.R.L. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În argumentarea cererii de recurs, raportat la prevederile art. 406, art. 82 alin. (1), art. 85 alin. (3) C. proc. civ., art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, recurenta susţine, în esenţă, că instanţa trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru renunţarea la judecată, inclusiv existenţa unui mandat special în favoarea avocatului care a formulat cererea de renunţare la judecată.

Precizează că nu înţelege să invoce în calea de atac a recursului excepţia lipsei calităţii de reprezentant al intervenientului, întrucât la dosarul instanţei de apel, fila x, se regăseşte împuternicirea avocaţială, ci invocă faptul că în baza acelei împuterniciri, avocatul nu putea face acte de dispoziţie în cauză şi, prin urmare, instanţa nu putea lua act de renunţarea la judecată.

Prin urmare, invocă lipsa întrunirii condiţiilor legale pentru ca instanţa în mod valabil să ia act de renunţarea la judecată.

În opinia recurentei, intervenientul nu a formulat o cerere de renunţare la judecata cererii de intervenţie în apel, astfel cum a reţinut instanţa de apel, ci a formulat o cerere de renunţare la judecarea apelului.

Aşa fiind, consideră că în mod eronat instanţa de apel a dispus anularea sentinţei primei instanţe.

Solicită instanţei de recurs să observe faptul că nici apelantul, prin cererea de renunţare depusă, nici reprezentantul recurentei prezent la dezbateri nu au solicitat anularea sentinţei primei instanţe, întrucât s-a renunţat la judecarea căii de atac, nu la judecata cererii de intervenţie, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

În cauză, susţine recurenta, era vorba despre o achiesare la hotărâre, sub forma renunţării la calea de atac exercitată, nicidecum la renunţarea la judecata cererii de intervenţie în apel, în condiţiile în care renunţarea la judecata cererii de intervenţie în apel presupune în mod obligatoriu acordul părţilor, pe când achiesarea la hotărâre nu presupune acordul acestora.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca lipsit de interes, apreciind că, în condiţiile în care A. a renunţat la cererea de intervenţie, iar Registrul Comerţului a operat deja respectivele menţiuni, recursul promovat în cauză nu are nicio justificare.

Recurenta B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei lipsei de interes invocată prin întâmpinare şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 25 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a căii extraordinare de atac, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Prin recursul declarat, recurenta B. S.R.L. a criticat decizia curţii de apel referitor la soluţia privind renunţarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenţie, în urma căreia a fost anulată sentinţa civilă nr. 475 din 20 martie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj.

Aşa cum rezultă din extrasul nr. x/24.10.2019, Oficiul Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus anularea înscrierii în Registrul Comerţului a modificărilor intervenite conform hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 09.11.2018, ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019, a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin care s-a luat act de renunţarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenţie şi s-a dispus anularea sentinţei civile nr. 475 pronunţată la 20 martie 2019 de Tribunalul Specializat Cluj, aceasta din urmă fiind cea care a stat la baza înscrierii.

Această împrejurare nu este însă de natură a legitima existenţa interesului recurentei în promovarea căii extraordinare de atac căci, în condiţiile renunţării intervenientului A. la judecata cererii de intervenţie, soluţionarea cererii de depunere şi menţionare acte referitoare la societatea B. S.R.L în Registrul Comerţului se face în regim normal, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 116/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2010, cu modificările ulterioare, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.

Prin urmare, apreciind că recurenta B. S.R.L. nu justifica un interes în exercitarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.