Labor restitution claim: appeal against suspension order struck off as having lost interest due to resolution of related administrative litigation

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat:

- obligarea pârâţilor B., C. şi D. la restituirea sumei de 218.804,72 RON reprezentând plata nelegală, în perioada ianuarie 2012- februarie 2013 a următoarelor sume: 139.050 RON cu titlu de indemnizaţii de instalare, 43.396,68 RON cu titlu de rate contractuale, 29.049,19 RON cu titlu de indemnizaţie de efort şi 7.308,85 RON cu titlu de convenţii civile şi sume ocazionale;

- obligarea pârâţilor E., C. şi D. la restituirea sumei de 31.245 RON reprezentând plată nelegală, în perioada martie 2013- august 2014, cu titlu de indemnizaţii de instalare;

- obligarea pârâţilor E. şi F. la restituirea sumei de 5.327 RON reprezentând plata nelegală, în perioada septembrie 2013 - octombrie 2014, cu titlu de indemnizaţii de instalare;

- obligarea pârâţilor G. şi F. la restituirea sumei de 4.569 RON reprezentând plată nelegală, în perioada noiembrie 2014- septembrie 2015, cu titlu de indemnizaţii de instalare.

Prin sentinţa civilă nr. 134 din data de 14 martie 2019, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, ca fiind nefondată.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat apel reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 23 aprilie 2019, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2019 pronunţată de instanţa de apel, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 134 din data de 14 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B., E., G., D., F. şi C., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 23 septembrie 2019, pârâtul C. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2019 pronunţate în cauză de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În cadrul recursului formulat, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol şi, totodată, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a intimatei-reclamante A..

În susţinerea recursului, a arătat că între prezenta cauză şi dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal nu există o legătură cauzală, astfel că nu se impunea suspendarea judecării cauzei.

A mai arătat că prezumatul prejudiciu solicitat în cauză de intlmata-reclamantă A. nu are nicio legătură cu prejudiciul arătat în decizia nr. 1/2016 a Camerei de Conturi Teleorman, iar acest act nu este de natură să producă efecte juridice în persoana recurentului-pârât, nefiindu-i opozabil, aşa cum rezultă din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Curţii de Conturi a României.

În susţinerea excepţiei invocate, a precizat că din verificările efectuate în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor aflat la grefa Judecătoriei Alexandria, precum şi din consultarea paginii de internet http://www.x.ro/registrul-national-ong, aparţinând Ministerului Justiţiei, a rezultat că intimata-pârâtă nu mai fiinţează în prezent şi nu fiinţa nici la data promovării recursului ce face obiectul dosarului.

Atât timp cât entitatea juridică anterior menţionată nu mai există, a considerat că aceasta nu îşi mai poate exercita drepturile procesuale, pentru simplul fapt că nu le mai poate deţine, nemaifiinţând.

Făcând referire la dispoziţiile art. 37, art. 38 şi art. 39 din C. proc. civ., a susţinut că în cauză nu se regăsesc situaţiile reglementate de aceste texte legale, astfel încât, devin incidente dispoziţiile art. 40 din C. proc. civ.:

"Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz."

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare recurate şi continuarea judecăţii apelului, menţionând că cere judecarea cauzei şi în lipsă.

Intimata-reclamantă şi intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimatele-pârâte D. şi F. au depus un punct de vedere cu privire la raport, solicitând admiterea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 25 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 134 din data de 14 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1998/2020 din 9 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a soluţionat definitiv recursurile declarate recurenţii CAMERA DE CONTURI TELEORMAN, reprezentată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi de A. împotriva sentinţei civile nr. 536 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii dosarului.

În speţă, se constată că nu mai susbzistă motivul suspendării dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, în care s-a pronunţat încheierea recurată, ca urmare a soluţionării definitive a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 9 noiembrie 2020, când instanţa a soluţionat definitiv dosarul nr. x/2016, care a determinat motivul suspnedării.

Astfel, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii de recurs promovate de recurent ca rămasă fără interes.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentului, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii din 10 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii din 10 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.