Bankruptcy appeal peremption: reinstatement request invalid due to unpaid judicial stamp fee

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

La data de 6 decembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2013, cererea debitoarei S.C. A. S.R.L. care a solicitat, în baza Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5016 din 24 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a dispus, în temeiul art. 102 alin. (3) raportat la art. 107 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.R.L.; în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului şi s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare; s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar; s-a stabilit termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate până la deschiderea procedurii; s-a dispus întocmirea şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii; s-au fixat următoarele termene limită:

a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar - 9 noiembrie 2018;

b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora - 10 decembrie 2018;

c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor - 31 decembrie 2018;

d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat - 10 ianuarie 2019; s-a numit, în calitate de lichidator judiciar B.., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege, cu o remuneraţie de 1.500 RON din averea debitorului; prin aceeaşi sentinţă, s-au pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată şi s-a dispus îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi; în temeiul art. 108 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, s-a dispus ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art. 61 alin. (3) din lege cu privire la intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menţionată la art. 107 alin. (2) lit. e), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii; s-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 7 ianuarie 2019, C. 11, ora 09:00.

Împotriva sentinţei civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a formulat apel debitoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată legal de administratorul special C. şi de administratorul statutar S.C. D. S.R.L.

În faza procesuală a apelului, prin încheierea din 18 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 5016 din 24.09.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI MANGALIA, S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.A. şi B.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 7 august 2019, conform plicului ataşat, apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. a depus la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin rezoluţia din 12 august 2019 s-a stabilit termen la 7 octombrie 2019, cu citarea părţilor, în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei.

Prin aceeaşi rezoluţie, instanţa a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, datorată pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis excepţia de perimare şi s-a constatat perimat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI MANGALIA, S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.A. şi B.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L.

La termenul din 7 octombrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, constatând că apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, a admis excepţia de netimbrare şi a dispus anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei civile nr. 1518 A/07.10.2019.

Împotriva deciziei menţionate anterior recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 8 noiembrie 2019.

Recurenta a solicitat, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond, fiind indicate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 şi pct. 7 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta arată că un prim motiv vizează încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime şi echivalenţei, care impune ca toate normele aplicabile acţiunilor să se aplice fără distincţie şi celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern, principiu încălcat şi nerespectat în speţă.

Se referă la faptul că autonomia procedurală şi jurisdicţională a statelor membre presupune ca să nu fie încălcat principiul iura novit curia, în temeiul căruia instanţa, atunci când se pronunţă, trebuie să aplice normele juridice corecte, şi nu normele pe care le consideră aplicabile, precum şi să nu se modifice temeiul juridic al concluziilor părţilor.

Autoarea căii de atac consideră că decizia civilă nr. 1518 A din 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este viciată de o eroare de drept, întrucât perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În acest sens, precizează că la data de 7 august 2019 a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, conform facturii poştale ataşate, care are efectul întreruperii cursului perimării.

În opinia recurentei, instanţa nu trebuia să constate perimat apelul, deoarece nu s-a împlinit termenul de perimare.

Faţă de împrejurarea că s-a iniţiat o procedură de repunere a cauzei pe rol, cu puţin timp înaintea expirării termenului de perimare, recurenta apreciază că excepţia perimării trebuia să fie respinsă.

Prin urmare, recurenta a concluzionat în sensul că se impune admiterea recursului, în temeiul valorilor comune prevăzute la articolul 2 din TFUE, pe care se întemeiază Uniunea Europeană, care încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în măsura în care aceasta a fost evident disproporţionată şi nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în conformitate cu art. 2 şi art. 6 TFUE.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 17 septembrie 2020, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen la data de 19 noiembrie 2020 pentru judecata pe fond a căii de atac, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, deşi recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticile acesteia, în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor legale referitoare la perimare, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Acest motiv de recurs este incident când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta din prezenta cauză a susţinut, în esenţă, că excepţia perimării trebuia să fie respinsă, deoarece s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei cu puţin timp înainte de împlinirea termenului de perimare.

Prin urmare, chestiunea de drept supusă analizei vizează greşita aplicare a sancţiunii perimării apelului, în condiţiile în care s-a iniţiat o procedură de repunere pe rol a cauzei la data de 7 august 2019, care are efectul întreruperii cursului perimării.

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului în intervalul de timp de 6 luni.

Cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării decurg din conţinutul art. 416 din C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, care nu a acţionat în scopul reluării judecăţii, deşi avea posibilitatea să o facă.

În cauza de faţă, suspendarea judecăţii apelului formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., la termenul de judecată din 18 februarie 2019, dată de la care a început să curgă termenul de perimare.

Cu privire la cursul perimării, prevederile art. 417 din C. proc. civ. reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare şi anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Din redactarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înţeles să impună îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare:

a) actul de procedură trebuie, în mod necesar, să fie îndeplinit de partea care justifică un interes;

b) actul de procedură trebuie să fie îndeplinit cu scopul de a continua judecata pricinii;

Prin urmare, se reţine că actul de procedură îndeplinit de partea interesată va trebui întotdeauna să fie unul valabil.

Aceasta, deoarece actul de procedură invalid, adică anulabil, nu va avea capacitatea de a produce o întrerupere a termenului de perimare validă.

Sub acest aspect, autoarea prezentei căi de atac pretinde că depunerea cererii de reluare a judecăţii s-a făcut în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor, respectiv la 7 august 2019, astfel că s-a dat eficienţă, în mod eronat, dispoziţiilor art. 416 şi art. 420 din C. proc. civ. referitoare la perimare.

Înalta Curte constată însă că, de la data suspendării judecăţii apelului (18.02.2019) şi până la data constatării perimării prin decizia atacată (07.10.2019), apelanta nu a efectuat niciun act procedural cu eficienţa pretinsă de aceasta, adică din care să rezulte intenţia de a continua judecata, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 din C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Contrar susţinerilor recurentei, cererea de reluare a judecăţii, neurmată de repunerea efectivă pe rol şi lipsită de intenţia continuării judecăţii (prin neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancţiunea perimării.

Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenţia clară de a continua judecata, situaţie faţă de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăşi, doar prin simpla formulare, această funcţie.

Cum de la data suspendării judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa apelantei, care nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, deşi a fost citată cu această menţiune pentru termenul din 7 octombrie 2019, instanţa învestită cu judecarea apelului a constatat, în mod corect, perimarea acestuia.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.