Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity following suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de opoziţie formulată la cesiunea de părţi sociale ale asociatului A., prin depunerea menţiunii nr. 21040/09.10.2015 şi înscrisă la Registrul Comerţului la data de 12.10.2015, în baza rezoluţiei nr. 626/12.10.2015, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L., D. şi A., în principal, revocarea (desfiinţarea) actului adiţional din data de 09.10.2015, act încheiat în dauna intereselor reclamantei în calitate de creditor al asociatului A., cu consecinţa declarării acestor înscrisuri ca fiind inopozabile reclamantei-creditoare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, iar, în subsidiar, obligarea societăţii S.C. C. S.R.L. şi a asociatului D., în calitate de asociat al S.C. E. S.R.L., la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei, în cuantum total de 59.771,33 euro şi 9.947,58 RON, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 58/LC/2016 din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu-Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată în principal de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii A., D. şi S.C. C. S.R.L.; a fost desfiinţată cesiunea de părţi sociale realizată prin actul adiţional nr. x/09.10.2015, adoptat de adunarea generală a asociaţilor societăţii S.C. C. S.R.L.; a fost respinsă cererea formulată în subsidiar ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015-A, a fost suspendată, în baza art. 413 pct. 1 C. proc. civ., soluţionarea apelului declarat de apelantul A., împotriva sentinţei nr. 58 din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii S.C. C. S.R.L., D. şi B..

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs.

În motivare, recurenta arată că instanţa de apel, deşi nu a evidenţiat în mod explicit, a reţinut în fundamentarea dispoziţiei de suspendare, faptul că, fiind invocată de către debitorul A. excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, ar putea interveni o lips[ de interes în promovarea unei acţiuni în anularea operaţiunii de cesiune a părţilor sociale iniţiate de către debitorul A., astfel că ar fi necesară lămurirea cu prioritate a acestei chestiuni.

Recurenta menţionează că intiamtul-contestator A. a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, iar Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2015, a soluţionat definitiv problema prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

În considerarea faptului că instanţa de casare - Tribunalul Satu Mare - prin decizia civilă nr. 15 R/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a tranşat cu caracter definitiv problema prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în dosarul de executare nr. 310/2015, recurenta apreciază că soluţia ce se va pronunţa în urma rejudecării dosarului nr. x/2015 nu va avea, din punctul de vedere al interesului de a acţiona în judecată, nicio influenţă hotărâtoare asupra soluţionării acestei cauze.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 5 iunie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2019, a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen la 12 februarie 2020 şi dispunându-se citarea părţilor.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la 18 noiembrie 2020.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 18 noiembrie 2020.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.