Cassation appeal on agricultural land unjust enrichment and damages dismissed for improper challenge of factual reasoning
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the defendant, leaving in force the Court of Appeal’s decision that upheld the district court’s partial dismissal of the defendant’s reconventional claim for damages while ordering the defendant to pay the claimant an unjust enrichment sum of RON 200,355 and associated costs. The dispute involved two companies disputing agricultural land usage, where the claimant sought restitution under unjust enrichment and the defendant counterclaimed for material damages resulting from alleged abusive exploitation and failure to hand over specific hectares of land for two agricultural seasons. The court found the appeal inadmissible under Article 488(1)(6) of the Civil Procedure Code, determining that the appellant’s complaints regarding insufficient motivation or contradictory reasoning were impermissible attempts to re-litigate factual evidence and legal merits rather than challenging the strict legality of the lower court’s reasoning, thereby prohibiting a review of the cause’s substantive fairness or evidentiary assessment in the extraordinary appeal stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 487 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Cassation appeal on agricultural land unjust enrichment and damages dismissed for improper challenge of factual reasoning: The dispute involved two companies disputing agricultural land usage, where the claimant sought restitution under unjust enrichment and the defendant counterclaimed for material damages resulting from alleged abusive exploitation and failure to hand over specific hectares of land for two agricultural seasons. The court found the appeal inadmissible under Article 488(1)(6) of the Civil Procedure Code, determining that the appellant’s complaints regarding insufficient motivation or contradictory reasoning were impermissible attempts to re-litigate factual evidence and legal merits rather than challenging the strict legality of the lower court’s reasoning, thereby prohibiting a review of the cause’s substantive fairness or evidentiary assessment in the extraordinary appeal stage.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision was cited in the final paragraph of the decision immediately preceding the operative orders to establish the court's authority to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2016 pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 283.489 RON, cu titlu de restituire în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 04 noiembrie 2016, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 650.626,67 RON, reprezentând daune materiale pentru recuperarea prejudiciului produs în anul agricol 2014-2015, prin exploatarea abuzivă şi nepredarea către societatea pârâtă-reclamantă a suprafeţei de 111,41 ha, situată pe teritoriul comunei Făcăeni şi a suprafeţei de 52 ha, situată pe teritoriul comunei Vlădeni, iar pentru anul agricol 2015-2016 prin exploatarea abuziva şi nepredarea suprafeţei de 37,41 ha, situată pe teritoriul comunei Făcăeni. A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 681 din 17 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta-PÂRÂTĂ S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.; a obligat pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 200.355 RON; a obligat reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă la plata sumei de 196.819,56 RON; a admis cererea expertului contabil C., a majorat onorariul de expert cu suma de 1.500 RON şi a obligat pe fiecare dintre părţi la plata sumei de 750 RON către expert; a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. către reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.112 RON, taxa judiciară de timbru.
Prin decizia civilă nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 681 din 17 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea reconvenţională, ca neîntemeiată; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 2.520,70 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că hotărârea nu cuprinde motive complete, care să explice raţiunea pentru care apărările sale au fost înlăturate, retinându-se numai susţinerile şi raţionamentul intimatei-reclamante.
Astfel, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a motivat concluzia că expertul a efectuat măsurători, în condiţiile în care acesta a cercetat numai înscrisuri şi că a reţinut, fără temei, că nu ar fi formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
Totodată, în opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel nu a arătat motivul pentru care a îndepărtat apărarea sa, referitoare la faptul că intimata a predat terenul acesteia şi nu altui agricultor, pe bază de proces-verbal, cu atât mai mult cu cât îl deţinea nelegal.
Recurenta-pârâtă susţine, de asemenea, că instanţa de apel nu a arătat nici motivul pentru care intimatei-reclamante i s-ar fi solicitat să predea terenul deţinut în plus, în condiţiile în care nu ar fi existat suprafeţe excedentare şi nici raţiunea pentru care a extins condiţionarea eliberării adeverinţei şi raportat la Primăria Vlădeni.
Un alt argument expus de recurenta-pârâtă vizează faptul că instanţa de apel nu a arătat motivul pentru care a îndepărtat apărarea sa, privind faptul că intimata-reclamantă avea la dispoziţie mijloace legale de a respinge o eventuală condiţionare nelegitimă din partea primăriei şi nu a făcut-o.
Recurenta-pârâtă invocă şi faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Astfel, recurenta-pârâtă arată că, pe de-o parte, instanţa de apel a reţinut că Primăria Făcăeni a pus în vedere intimatei-reclamante, prin adresa nr. x/06.05.2015, să predea diferenţa de suprafaţă exploatată fără documente, adresă în care se precizează suprafaţa pe care are dreptul să o folosească S.C. A. S.R.L. conform documentelor şi suprafaţa pe care o foloseşte în fapt, iar, pe de altă parte, că Primăria Făcăeni nu a efectuat o verificare concretă, pentru a stabili care este suprafaţa pe care S.C. A. S.R.L. avea dreptul să o exploateze şi suprafaţa pe care o exploata, în fapt, în perioada dedusă judecăţii.
În realitate, în opinia recurentei-pârâte, cele două primării au avut evidenţe clare în ce priveşte terenurile pe care aveau dreptul să le exploateze cele două societăţi, evidenţe bazate pe documentele depuse de societăţi şi care au stat la baza eliberării adeverinţelor pentru obţinerea subvenţiilor de la A.P.I.A.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 27 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică la data de 30 septembrie 2020.
Prin încheierea din 30 septembrie 2020, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 18 noiembrie 2020, ca urmare a imposibilităţii de prezentare a apărătorului recurentei-pârâte, din motive medicale.
Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Procedând la analiza motivului de recurs menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a porni de la premisa că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.
În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Astfel, judecătorii au obligaţia, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază soluţia, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de-a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate şi analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-şi găsească raţiunea în cadrul probelor administrate în cauză.
Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligaţia instanţei de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Expunerea considerentelor reprezintă garanţia că hotărârea pronunţată reprezintă rezultatul unui raţionament logico-judiciar, iar soluţia nu a fost pronunţată într-un mod arbitrar şi discreţionar, şi face în acelaşi timp posibilă realizarea controlului judiciar.
Dincolo de aceste aspecte teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin criticile referitoare la nemotivarea hotărârii recurate, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă şi existenţa motivelor contradictorii, critică ce nu poate fi reţinută, întrucât argumentele expuse, referitoare la evidenţa terenurilor şi la suprafaţa excedentară, reprezintă o reproducere trunchiată a considerentelor hotărârii recurate.
Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanţa de apel a expus silogismul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată în calea de atac. Astfel, în urma analizei efectuate, în raport de situaţia de fapt şi de probele administrate în cauză, instanţa de prim control judiciar a ajuns la concluzia că nu se poate reţine fapta ilicită a apelantei-reclamante, constând în utilizarea unei suprafeţe mai mari de teren decât cea la care era îndreptăţită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin notele de şedinţă depuse la dosar la 18 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă a invocat şi motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Acest motiv de recurs nu poate fi analizat, în condiţiile în care instanţa nu a fost învestită cu respectarea dispoziţiilor art. 487 C. proc. civ.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.