Revision request dismissed for failure to prove triple identity between conflicting final judgments in credit contract abuse disputes

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2015 pe rolul Judecătoriei Vâlcea, reclamanta A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi C.. prin care să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. IV art. 4.1, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit nr. x/14.06.2007 încheiat cu pârâta S.C. B. S.A.; să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.3 prin care banca îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii, comisioanelor şi taxele bancare; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare credit în procent de 2,5% din valoarea creditului şi a comisionului de administrare în procent de 0,30% pe lună, aplicat la valoarea creditului; să se dispună stabilizarea cursului de schimb CHF - Leu la valoarea avută la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum şi denominarea în monedă naţională a plăţilor; să se constate caracterul abuziv al actului adiţional nr. x din 13.07.2011 la contractul de credit precum şi a actelor adiţionale subsecvente, în ceea ce priveşte cesionarea contractului, cât şi menţinerea şi impunerea unor clauze abuzive - Art. I privind dobânzile, comisioanele bancare şi alte costuri percepute de creditor şi anexa II referitoare la valoarea dobânzilor şi comisioanelor bancare.

Prin sentinţa civilă nr. 5872 din 21 noiembrie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis în parte acţiunea şi a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. IV, pct. 4.3 din contractul de încheiat între reclamantă şi pârâta S.C. B. S.A. Totodată, a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la: art. I, pct. 1 - 8 din actul adiţional la contractul de credit cu nr. x/13.07.2011, încheiat între reclamantă şi cele două pârâte; la art. 2 din actul adiţional la contractul de credit cu nr. x/20.11.2011; la art. 2 din actul adiţional la contractul de credit cu nr. x/22.08.2013, încheiat intre reclamantă şi cele două pârâte. În consecinţă, a fost obligată pârâta C.. la restituirea către reclamantă a sumei de 2.058,37 CHF în echivalent RON la data plăţii, reprezentând contravaloare comision de administrare încasat în perioada august 2011 - iunie 2017, fiind respinsă în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâta B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1092/A/19.10.2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins apelurile ca nefondate.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către pârâta D. S.A., succesoare legală a B. S.A., care a criticat-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă,de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamanta A. a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, ca urmare a lipsei calităţii procesuale active a D. S.A., întrucât nu a fost parte în procesul soluţionat prin decizia atacată, prin urmare nu are calitate procesuală activă în promovarea recursului.

De asemenea, a fost invocată excepţia tardivităţii declarării recursului, în raport cu dispoziţiile art. 485 C. proc. civ., susţinându-se că decizia instanţei de apel a fost comunicată părţilor, inclusiv către pârâta B., însă calea de atac a fost declarată peste termenul prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă a invocat şi excepţia lipsei de interes cu privire la critica recurentei prin care contestă modalitatea în care s-a soluţionat capătul de cerere ce vizează exclusiv cealaltă intimată-pârâtă din cauză, şi anume obligarea pârâtei C.. la plata unei sume de banicătre intimata-reclamantă.

La termenul din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului pentru lipsa calităţii procesuale active, nu au mai fost susţinute de intimata-reclamantă.

Prin decizia nr. 1292/R-Com/10.10.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 a respins excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă, a admis recursul, a casat în parte decizia nr. 1092/A/19.10.2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă şi în rejudecare a admis apelul băncii, a schimbat sentinţa civilă nr. 5872/21.11.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că a fost respinsă în tot cererea. A fost menţinută în rest decizia nr. 1092/A/19.10.2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă. A fost obligată intimata-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, după reducere, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către pârâta D. S.A.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a formulat la 30 decembrie 2019 cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, s-a aratat că instanţa de recurs nu a ţinut seama de hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în privinţa clauzei de la art. 4.3 din contract, în condiţiile în care s-a reţinut în contradictoriu cu ANPC obligaţia pârâtei B. de a modifica contractele de credit în curs de executare.

Prin întâmpinarea formulată la 7 februarie 2020 intimata D. prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

La 2.06.2020 revizuenta a depus concluzii scrise prin care a susţinut că la data recursului exista hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin care a fost obligată banca să elimine clauze abuzive de acelaşi tip, dar pârâta D. nu a înţeles să o pună în executare.

Faţă de susţinerile din cererea de revizuire iniţială şi din concluziile scrise, la 4.06.2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţie calificarea cererii şi în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând revizuirea pentru hotărâri potrivnice şi a amânat pronunţarea pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise.

Curtea a reţinut că legea nu se mai referă în prezent la aceeaşi pricină, aceeaşi părţi, în aceeaşi calitate pentru a fi necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză ci la autoritatea de lucru judecat, care presupune şi un efect pozitiv, în sensul de a se ţine seama de statuările reţinute asupra aspectului litigios în hotărâri definitive anterioare.

Ca urmare a invocării prin concluziile scrise că la data recursului exista hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, susţinere reţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă ca fiind un motiv de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiate pe acest text de lege arătând că această sentinţă nu are caracter definitiv întrucât nu a fost redactată şi comunicată părţilor şi nici nu are caracter potrivnic.

La 11 iunie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, văzând prevederile art. 510 alin. (3) C. proc. civ. şi constatând că revizuirea formulată în dosarul nr. x/2019 vizează motive diferite, care atrag competenţe diferite, a dispus disjungerea cererii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 436/R-COM din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de A., împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, intimaţi fiind D. S.A. şi C., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reţine următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susţinând contrarietatea între decizia nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 şi hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a invocat şi faptul că decizia nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 este contrară hotărârii nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Revizuenta a arătat, prin concluziile scrise formulate la data de 4 noiembrie 2020 că instanţa de recurs, în ceea ce priveşte clauza de la art. 4.3 din contractul de credit, nu a ţinut seama de decizia definitivă nr. 1826/3.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 prin care, în contradictoriu cu ANPC, intimata B. a fost obligată să modifice contractele de credit în curs de executare, fiind constatată nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4.3. din contract. Prin urmare, D. în calitate de succesoare a B. este obligată să pună în aplicare dispoziţiile prevăzute în hotărârile definitive prin care ANPC a reclamat ca abuzive aceleaşi clauze reclamate şi de revizuentă.

Înalta Curte, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Deşi revizuenta invocă acest motiv de revizuire, în cuprinsul cererii nu sunt arătate motivele din care rezultă caracterul contradictoriu al hotărârilor invocate.

Astfel, revizuenta a susţinut caracterul contradictoriu al deciziei nr. 1292/R-Com/10.10.2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 în raport cu hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 dar şi în raport cu hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal însă nu a învederat dacă în cauză este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, astfel cum prevede art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de textul de lege evocat, condiţia esenţială fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Raţiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, legiuitorul având în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Or, în condiţiile în care revizuenta nu a indicat în concret de unde rezultă caracterul contradictoriu al hotărârilor menţionate, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză astfel că, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2020.