Scope of challenge to the title in enforcement proceedings: inability to re-examine substantive property rights under Article 712(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 29 iunie 2015, sub nr. x/2015, contestatoarele A. S.R.L. şi M S.R.L. au formulat, în contradictoriu cu intimata B., în temeiul art. 711 C. proc. civ., contestaţie la executarea silită prin care au solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 39/2013 al BEJ C., precum şi contestaţie la titlu, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., formulată împotriva titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 108/10.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2010, solicitând disjungerea acestui capăt de cerere şi transmiterea pentru soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Prin cel de-al treilea capăt de cerere contestatoarele au solicitat, în temeiul art. 718 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite a sentinţei civile nr. 108 din 10 octombrie 2012, pronunţate de Curtea de Bucureşti, secţia a V-a civilă până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestaţie la titlu, a disjuns acest capăt de cerere şi s-a dispus formarea unui nou dosar pentru soluţionarea contestaţiei la titlu, înregistrat sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 14704 din16 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 16 din 6 martie 2019, a respins contestaţia la titlu formulată de contestatoarele S.C. A. S.R.L., şi S.C. "M."S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

În legătură cu contestaţia promovată iniţial pe rolul Judecătoriei Buftea, Curtea a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Alin.(2) al aceluiaşi articol dispune în sensul că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Aşadar, a notat Curtea, contestaţia la titlu poate privi înţelesul titlului executoriu atunci când acesta nu este clar formulat, sfera sa de cuprindere, respectiv ipotezele la care se aplică sau aplicarea acestuia, cu alte cuvinte, modalitatea practică în care trebuie făcută aplicarea dispoziţiilor sale. Contestaţia la titlu nu poate privi aspecte neanalizate de instanţa ce a pronunţat titlulexecutoriu ce se contestă în cadrul procedurii contestaţiei la titlu sau alte aspecte străine chiar de fondul litigiului soluţionat prin intermediul titlului contestat.

Din perspectiva acestor considerente, Curtea a reţinut că dispozitivul sentinţei civile nr. 108/10.10.2012, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, este clar formulat, astfel încât nu se impune a fi lămurit. Astfel, din conţinutul dispozitivului sentinţei civile menţionate rezultă că se admite în parte acţiunea civilă promovată de B., contestatoarea din prezenta cauză S.C. A. S.R.L. fiind obligată la plata unei sume de bani cu titlu de chirie restantă. Totodată, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006, încheiat între părţi şievacuarea contestatoarei din imobilul ce forma obiectul contractului de închiriere, respectiv dinimobilul situat la adresa din oraşul Buftea, str. x, jud. Ilfov. Astfel, a constatat Curtea, nu se identifică în conţinutul sentinţei civile nr. 108/10.10.2012nicio contradicţie, ce s-ar impune a fi lămurită, contestatoarea A. S.R.L. fiind evacuatădin imobilul ce forma obiectul contractului de închiriere nr. x/23.08.2006, amplasat în oraşul Buftea, str. x, jud. Ilfov.

Împrejurarea susţinută în cadrul contestaţiei la titlu, conform căreia la adresa imobilului menţionat se edificase între timp un alt imobil construcţie, corpul C4, din care nu putea fi evacuatăniciuna dintre contestatoare, reprezintă un aspect ce excedează naturii juridice a contestaţiei la titlu, acesta din urmă putând fi utilizată, după cum s-a arătat, doar pentru ceea ce instanţa respectivă astatuat şi a dispus în condiţii lipsite de claritate.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că judecata, finalizată cu sentinţa civilă împotriva căreia s-a promovat contestaţia la titlu, a examinat doar raporturile juridice derulate între părţile acelei proceduri sub aspectul îndeplinirii sau nu a obligaţiilor asumate în baza contractului de închiriere nr. x/23.08.2006. Obiectul analizei nu a fost extins şi asupra eventualelor imobile construite între timp pe amplasamentul ce forma imobilul teren plus construcţie iniţial închiriat, iar, dispozitivul sentinţei civile menţionate este unul clar, astfel încât nu se impune a fi lămurit, pe cale de consecinţă, procedura judiciară a contestaţiei la titlu nu este aplicabilă cauzei.

Împotriva sentinţei civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a formulat recurs contestatoarea S.C. "M"S.R.L.

Recurenta a invocat în susţinerea recursului motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

O primă critică a vizat faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat faptul că "procedura judiciară a contestaţiei la titlu nu este aplicabilă în speţă", în raport cu dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

A arătat recurenta că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de legiuitor în vederea formulării contestaţiei la titlu întrucât echivocul privind întinderea titlului executoriu a determinat o executare nelegală.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greşită a legii de drept substanţial, respectiv a textelor legale din C. civ. în materie de locaţiune - art. 1431 C. civ., art. 1432 C. civ. - şi de proprietate - art. 481 C. civ. faţă de faptul că, în opinia sa, titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 108/10 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a V-a Civilă nu este suficient de clar întrucât nu specifică exact imobilele din care s-a dispus evacuarea, fapt ce a permis punerea în executare în mod nelegal a construcţiei C4, imobil asupra căruia recurenta justifică un drept legitim.

Recurenta a considerat că lămurirea titlului executoriu este necesară, pentru a se putea îndrepta şi erorile săvârşite cu ocazia executării silite.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3 martie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părţile nu au înţeles să-şi exerciate acest drept.

Prin încheierea din 7 iulie 2020 a fost a fost admis în principiu recursuldeclarat de contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, potrivit considerentelor expuse în continuare.

Recurenta-contestatoare a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. susţinând că prin sentinţa atacată s-a reţinut greşit faptul că procedura contestaţiei la titlu nu este aplicabilă în speţă,în raport cu dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, respectiv nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Înalta Curte constată că deşi recurenta a invocat acest motiv de recurs în cuprinsul cererii de recurs nu au fost idenficate neregularităţi de ordin procedural care să atragă sancţiunea nulităţii.

Faptul că instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile privind exercitarea contestaţiei la titlu prevăzute de art. 712 alin. (2) C. proc. civ., nu înseamnă că aceasta nu a dat eficienţă acestei procedurii ci astfel cum reiese din considerente, a constatat că cererea nu se încadrează în limitele care justifică formularea contestaţiei pentru ipotezele prevăzute de aceste dispoziţii legale.

Din interpretarea acestor prevederi legale reiese că părţilor au posibilitatea de a cere să se lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale.

Prin acest mijloc procedural, însă, nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuţie, în faţa instanţei de executare, legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, deoarece, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Prin urmare, întrucât s-a pronunţat o hotărâre definitivă, considerentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea acesteia nu mai pot fi cenzurate pe calea contestaţiei la titlu, prin repunerea în discuţie a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac.

Contestaţia la titlu reprezintă o acţiune prin care părţile pot cere lămurirea titlului fără ca prin intermediul acestei cereri instanţa să poată reanaliza fondul pricinii finalizat cu titlul a cărui executare este în derulare sau să procedeze la constituirea unui alt titlu, prin soluţionarea altor raporturilor litigioase între părţile implicate în executare.

Astfel, contestaţia la titlu poate fi formulată doar în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se putea modifica situaţia lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat.

În cauză, recurenta-contestatoare a susţinut că cele dispuse de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 108/10.10.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2010 nu pot fi puse în executare, întrucât evacuarea acestora nu ar fi posibilă din imobilul construcţie C4, ce a fost edificat ulterior pe terenul închiriat de la Primăria Oraşului Buftea, astfel creditorul B. nu are nici un drept asupra construcţiei în cauză.

Or, aceste susţineri nu intră în categoria celor prin care se solicită lămurirea titlului ci reflectă aspecte de fond care nu pot forma obiectului unei contestaţii la titlu.

Având în vedere că cererea contestatoarei nu se înscrie în limitele procedurii lămuririi titlului executoriu, în mod corect Curtea a considerat că această procedură nu se poate aplica în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2020.